Iulia…
Poemul unei despărțțiri….
La ceas târziu de seară, când luna se arată
Privesc în focul stelei, precum în ochii tăi…
Desenez pe cerul fără margini, urmele
Unor clipe peste care cu lacrimi le-am şters!
Sunt azi, un trecător printre eternele uitări,
Un suflet gol, într-un mormânt de flori!
Când sufletul suspină cu lacrimi de cristal,
Când rana-i prea adâncă, renasc de dorul tău.
Privirea ta adâncă, îmi mistuie suflarea,
Iar pentru tine, şi inima mi-o dau.
Noaptea se aşterne, dar nu mai vin la tine
În visurile tale rămân o amintire.
Cu lacrimi prea amare, îngrop în amintire
Fructul necopt al propriei mele iubiri.
Nu vreau să plângi, nu vreau să te rănesc
Mai bine plec din drumul tău… Amin!
Această dorință ce-o port în suflet
Nu va muri vreodată, o ştiu prea bine!
Rămâi cu bine, dulcea mea amintire
Eu astăzi plec de lângă tine!
Păşesc prin moartea cu sufletu-mpăcat,
M-aşteaptă un mormând de singurătate..
Dar voi zâmbi, ştiind că dincolo de granița
Acestei dureri fără margini, se află ea, fericită!
Mar Sept 14, 2010 12:23 pm
