Profeție
Un vis sau o realitate minunatǎ.Poate cǎ am orbit,dar dacǎ tocmai astǎzi am început sǎ vǎd cu adevǎrat?Totul este schimbat,mǎ aflu într-un peisaj necunoscut,numit naturǎ..Sunt una cu munții,câmpiile,dealurile,şi dansul a început:Dansez,într-un ritm amețitor de frumos.Dar totuşi,ceva este în neregulǎ..Simt,durerea munților,deoarece le este imposibil sǎ atingǎ puful norilor.Lor nu le este dat niciodatǎ sǎ ajungǎ sǎ îmbrǎțişeze razele solare.
Iatǎ,munții se îndrǎgostesc,au şi ei visuri imposibile,dar,niciodatǎ nu renunțǎ..În fiecare clipǎ,se înalțǎ,iar acest fenomen,reprezintǎ scopul lor,viața lor.Câmpiile, netede şi verzi,sunt fericite.Razele solare şi frumusețea lunii alinǎ singurǎtatea acestor ǎntinse regiuni..
ψ~☼~ψ
Un fior strǎbǎtea corpul adormit,otrǎvit de nopțiile albe,petrecute departe de tine,departe de singura ființǎ pentru care Viața cǎpata sens..Singura pentru care puteam privi cucubeul,zâmbetul adevǎrat al naturii,şi în acelaşi timp şi al meu. meu...puteam zambi doar in prezenta ei,puteam visa numai cand ma gandeam la Totuşi,chiar dacǎ toate aceste întâmplǎri se produceau la ǎsǎritul acestui glob fierbinte aterizat pe pǎmânt..Sub aripile acestui înger,am învǎțat ce înseamnǎ a iubi.
Am învǎțat ce înseamnǎ a trǎi,a fi fericit..Dar,apusul aducea singurǎtatea.Atunci,luna era o oglindǎ,în care priveam de nenumǎrate ori.Chiar dacǎ se afla departe de mine,te-am putut observa,..Atunci când ochii tǎi vegheau sub lumina de mister a luceafǎrului,adormeam..Intram într-un vis fǎrǎ sfârşit..Mereu lângǎ tine..
Te priveam,eram încântat de frumusețea ta..Corpul tǎu îmi încǎlzea amintirile,era un pod spre îndeplinirea visurilor..Visam,zâmbeam şi eram fericit,deoarece eram în preajma ta,Sub protecția aripilor tale,înconjurat de frumusețea nestinsǎ a ochilor tǎi
Timp fǎrǎ secunde
Viațǎ fǎrǎ de lacrimi
Clipe rǎmase fǎrǎ amintiri
Stele a cǎror luminǎ a dispǎrut
Prezente într-un punct nedefinit
Unde materia nu mai existǎ...
E locul spiritului,
care cǎlǎtoreşte nestingherit
cǎtre nemurire!
Cu siguranțǎ cǎ aceastǎ cǎlǎtorie nu va avea un sfârşit,cǎci ea este destinatǎ nemuririi.Timpul îşi cautǎ clipele rǎtǎcite,omul începe sǎ-şi descopere sufletul,iar natura îşi aratǎ fața nevǎzutǎ.Simbolul eternitǎții renaşte o singurǎ datǎ..Trǎieşte doar pentru o secundǎ..Doar o singurǎ persoanǎ poate savura aceastǎ clipǎ,cǎci inima lui este mereu înconjuratǎ de zâmbetele speranței.Sensul vieții se naşte din strǎlucirea propriilor lui ochii,din lacrimile prea amare ale unui cer nesfârşit,înconjurat de necunoscutele orizonturi.Un ritual are loc,în acel loc.Însǎ nimeni nu îl poate vedea!
Doar tânarul chemat participǎ la acest joc al universului.El este ales sǎ ridice sabia la cer,pentru ca lumina sǎ coboare pe pǎmânt..El trebuie sǎ aducǎ acestei lumi cea mai prețioasǎ comoarǎ,care este ascunsǎ în ceruri.Credința este cea careîl ajutǎ,care îi arǎta drumul.Cǎci aceastǎ cǎlǎtorie este destinatǎ înfǎptuirii renaşterii acestei civilizații.Un singur om,aparent normal,ca toți ceilalți,este chemat sǎ primeascǎ binecuvântarea cerului..
Joi Iul 22, 2010 7:49 am
