Poem pentru Junimea. ~Cadou~(Nu vǎ cer sǎ-l remarcați,doar sǎ-l citiți)

Cenaclu uitat..



Rapid a trecut timpul

Şi textele parcǎ au adormit.

Ori este vina celor care le-au creat

În loc de tinerețe, le-au dat bǎtrânețe..



Rar mai trec din întâmplare,cititorii,

Rar cineva mai pǎtrunde în labirint;

Metaforele sunt ziduri neatinse

Comori uitate, sau îngropate.



Junimişti,voi de pe meleaguri strǎine

Veniți aici, vǎ chem cu glasul stins,

Avem nevoie sǎ reînviem tǎcerile uitate

Şi sǎ aducem versul înapoi!



Cu inima în flǎcǎri sǎ încǎlzim cuvântul

Sǎ ştergem praful timpului uitat,

Sǎ judecǎm la rece, poate am greşit cândva

Când am crezut cǎ textul n-are viațǎ!



Veniți, prieteni dragi, veniți sǎ îngropam tǎcerea,

Avem nevoie doar de cuvinte, sǎ nu le uitǎm prin morminte!



Poate cǎ eu nu scriu poeme fatale,

Poate cǎ versul meu rǎmâne neînțeles,

Dar inima suspinǎ, şi-mi spune sǎ vǎ scriu

Aceste versuri complet nevinovate!



Într-o zi, eu am sǎ plec departe,

Rǎmâneți împreunǎ, Junimea sunteți voi!

Dar fiți ca frații, la bine sau necaz

Nu mai fugiți, rǎmâneți sǎ luptați!



Tineri scriitori au înflorit ca ghioceii

Poemele lor sfinte se aştern fricoase,

Sǎ nu le ofilim sublimul înțeles

Cǎci astfel care vers va lumina etern?





Junimea e astǎzi,cu-un pas înainte

Un viitor de gânduri se înfǎțişeazǎ mândru,

Când pe blog soarele rǎsare cu un cuvânt!

~Cenaclul uitat....~

Rapid a trecut timpul
Şi textele parcǎ au adormit...
Ori este vina celor care le-au creat?
În loc de tinerețe, le-au dat bǎtrânețe..

Rar mai trec din întâmplare, cititorii,
Rar cineva mai pǎtrunde în labirint;
Metaforele sunt ziduri neatinse,
Comori uitate sau îngropate.

Scriitori, voi de pe meleaguri strǎine,
Veniți aici, vǎ chem cu glasul stins,
Avem nevoie sǎ reînviem tǎcerile uitate
Şi sǎ aducem versul înapoi!

Cu inima în flǎcǎri sǎ încǎlzim cuvântul,
Sǎ ştergem praful timpului uitat,
Sǎ judecǎm la rece, poate am greşit cândva
Când am crezut cǎ textul n-are viațǎ!

Veniți, prieteni dragi, veniți sǎ îngropam tǎcerea...
Avem nevoie doar de cuvinte, sǎ nu le uitǎm prin morminte!

Poate cǎ eu nu scriu poeme fatale,
Poate cǎ versul meu rǎmâne neînțeles,
Dar inima suspinǎ şi-mi spune sǎ vǎ scriu
Aceste versuri complet nevinovate!

Într-o zi, eu am sǎ plec departe.
Rǎmâneți împreunǎ, Poeții sunteți voi!
Dar fiți ca frații, la bine sau necaz!
Nu mai fugiți, rǎmâneți sǎ luptați!

Tineri scriitori au înflorit ca ghioceii..
Poemele lor sfinte se aştern fricoase;
Sǎ nu le ofilim sublimul înțeles
Cǎci astfel, care vers va lumina etern?

Poezia e astǎzi c-un pas înainte!
Un viitor de gânduri se înfǎțişeazǎ mândru,
Când pe lume soarele rǎsare cu un cuvânt!