E cerul plin de stele,
dar astǎzi pe pǎmânt
în ochii mei tu-mi eşti luminǎ..
Te vǎd zâmbind,cum rareori o faci,
te vreau în inima aceasta,sǎ nu fi o strǎinǎ.
La trupul tǎu privesc ca la o icoanǎ
şi-aş vrea sǎ te sǎrut,sǎ-mi te-nchin pe viațǎ…
Pǎtrunzi în mine c-un fior
îmi fulgeri inima de dor,
mǎ arzi în continuare cu acest joc
în care,mereu mi te prefaci.
Îmi spui cuvinte blânde,
iar inima rasunǎ!
Îmi spui cǎ-ți plac la nebunie,
dar ştiu cǎ tu nu mǎ mai placi.
cǎci tu ți-ai dǎruit întreaga inimioarǎ
la alt barbat,pe care l-ai vǎzut odinioarǎ.
Tu taci!Nu plângi în fața mea…
Eu astǎzi plec,
cǎci inima ta-i de gheațǎ;
eu soare nu-s,şi dorul nu-l topesc.
Ascultǎ-mi inima cum plânge,
ascultǎ cum suspinǎ orice gând.
Hai,vino acum la mine…Dar nu,
tu vei pleca departe,şi nu te vei întoarce.
Inima ta nicicând nu mǎ va place.
Iar ochii tǎi,de azi nu vor mai privi spre mine.
Voi deveni un strǎin,pe care-l ocoleşti in viațǎ.
Of,de ce te mai iubesc,nu pot a înțelege,
tu eşti mereu aceeaşi.
Durerea mǎ cuprinde
şi plâng neîncetat..
Frumoase forme îmi danseazǎ,
tu,prea frumoasǎ fatǎ!
Mier Iul 28, 2010 5:52 am
