Bunicii mei...

Bunicii mei..pentru toatǎ dragostea ce le-o port în suflet..

Buncii mei sunt îngerii mei.. Dragostea vieții mele.. Pentru cǎ exist datoritǎ lor. Ei sunt suflarea fiecǎrei clipe pe care o trǎiesc în aceastǎ viațǎ. Sunt ritmul fiecǎrei bǎtǎi de inimǎ, pentru cǎ fǎrǎ ei, azi nu aş fi trǎit, nu aş fi cunoscut dragostea deplinǎ. Le mulțumesc în fiecare clipǎ pentru faptul cǎ trǎiesc. Bunici mei sunt cei care m-au ajutat de fiecare datǎ când aveam nevoie..Ei mi-au dat dorința de a trǎi.Fiecare obstacol l-am doborât doar cu ajutorul bunicilor.Îngerii mei,cei care mi-au dat aripi şi m-au învǎțat sǎ zbor. Sunt clipe care vor rǎmâne veşnic în inima sufletului meu, iar momentele petrecute în preajma bunicilor sunt nemuritoare. Fiecare clipǎ este prezentǎ în amintirea mea. Dragostea mea pentru bunica şi bunicul (mǎmica şi tǎticu’) este nemǎrginitǎ. Voi scrie în semn de mulțumire şi pentru a lǎsa ca dragostea sǎ pǎşeascǎ lin, tandru, peste aceste gânduri, iar urma fiecǎrui cuvânt sǎ fie pasul pe care îl fac în fiecare zi cǎtre bunicii mei…

{Bunicii sunt visul oricǎrei copilǎrii.Buncii sunt aripile cu care zburam peste oceanul vieții..}