Agapele etern!

Dragii mei, prieteni dispăruți
azi un ultim răsărit îşi ia la revedere,
clipele-mi mor una dupa alta,
zilele pier, nici nopți nu mai rămân;
sufletul-un rug de lacrimi este,
pe care ard sălbatice uitări!

Adio,sfânta mea iubire,
cu lacrimi amare-ți şoptesc,
eu voi muri, dar nu fi tristă,
te voi iubi şi dincolo de moarte!
rămai cu bine, dragoste eternă!

Un ultim zâmbet,,
de la cei ce m-au iubit cândva….
am nevoie de un ultim sărut,
pentru a putea muri mai frumos!

O nouă viață mă aşteaptă,
noi zâmbete la următorul răsărit,
dar nici-un zâmbet nu va fi mai presus
ca cel pe care cu toții îl avem
în această ulimă clipă de viață!

De mâine, voi fi o amintire,
mângâiați-vă visul cu ea,
nu îngropați niciodată
dragostea pe care v-o dau!

Fiți fericiți…voi învăța să zbor!-
doar ştiți prea bine, că sufletul
îmi e o pasăre pe care viața,
în nebunia unui vis,
a închis-o într-o colivie umană!

Vă mulțumesc, oameni prea buni,
prin care am învățat să iubesc
fără a ține cont de spini
să curpind mirosul iubirii
prin proria dorință de a trăi!

Vă sunt pe veci recunoscător,
acelora care, de fiecare dată
mă întâmpinați cu un buchet de zâmbete!

Iar dacă azi, o lacrimă s-arată
e pentru că nu am putut
să vă răsplătesc atât cât mi-am dorit.

Eu n-am avut puterea de a culege
din grădina sufletului, trandafirii iubirii..
nici măcar o petală de dragoste nu am găsit;
vântul le-a împrăştiat departe..
pentru că singurătatea doare!

Dar atunci ați venit voi,
salvarea vieții mele,
ați plantat sămânța bucuriei
în adâncul inimii mele!

Iar azi, un trandafir se naşte
răsare din adâncul propriului meu suflet!

De aceea mor…îmi doresc nespus
ca în zorii vieții de mâine
să fiu un trandafir de lumină,
pe care să-l culeagă îndrăgostiții!

Zâmbiți! Sunt azi atât de fericit,
voi fi un vis în somnul nesfârşit,
voi fi iubirea pură, Agapele etern!