Oh, tu ființǎ umanǎ,
privești în ochii mei de copil
și vei vedea picurând
din durere în durere,
picǎturi de lacrimi fierbinți!
Privește-mi obrajii arși de ispitǎ
de a culege un zâmbet curat!
Vei vedea cum noaptea
îmi va cuprinde cu ghearele ei
spiritual meu rǎtǎcit.
Vei privi neputincios
cum durerea unui vis
îmi va rǎpi inima
iar jocul vieții va lua sfârșit!
Şi totuși, nu mǎ vei vedea
atunci câând voi deveni
neantul absolut, o urmǎ
a unei vieți de copil!
Nu-mi vei auzi glasul
atunci când voi fi cuprins
de flǎcǎrile iadului,
de întunericul singurǎtǎții….
Mar Oct 05, 2010 11:55 am
