Blestem
Arunc cu foc spre oameni..
şi cer acum dreptate!
La zei eu le trimit poruncǎ
şi-rog s-aduca groaznicǎ durere.
În inima de piatrǎ,pe care ei o poartǎ-n suflet,
sǎ le trǎzneascǎ dorul fǎrǎ-treacǎt.
Prin râsul lor,prin care s-au distrat pe seama mea
sǎ vina mândra moarte,sǎ vinǎ-n rǎzbunare.
Pe trupul lor s-aduca jar,sǎ fie joc sinistru
prin lacrimile care,în urma lor vor curge.
Sǎ fie atunci uitate,momentele acestea
unde,pentru întâia oara,ei m-au fǎcut sǎ plâng.
Nu pot ierta nicicând,nicicând…
prostia lor nemǎrginitǎ.
Te rog,pe tine,zeu peste pǎmânt..
în clipa-n care soarele se aratǎ,
timite boala somnului etern..
şi du-i departe de aceastǎ lume..
M-or crede un nebun,e chiar o nebunie..
nu-mi pasǎ mie de sunt buni sau rǎi.
Dar în aceastǎ clipǎ,jerfeşte-i pentru mine..
şi dǎ-mi motiv sǎ-i uit pe veşnicie.
Ei sunt doar oameni,ce nu cunosc iubirea
ei sunt nebuni ce vǎd un mine un strǎin!
Te rog,iubite zeu,te rog sǎ faci dreptate..
prin pasul tremurând,prin lacrima ce cade.
trimit aceastǎ stranie rugǎminte..
Iar de greşesc,nu zic cǎ-s sfânt,
te rog,sǎ-mi luminezi gândirea..
Dar cum sǎ pot trǎi când ei sunt animale,
cum aş putea zâmbi,când ei sunt lângǎ mine?
Cum aş putea vreodatǎ sǎ-i mai iubesc,
când ei sunt fǎrǎ vise,când ei sunt fǎrǎ inimi?
De ce le-ai dat un suflet lipsit de fericirie,
de ce îmi sunt strǎini,de ce îmi sunt strǎini?
Iar de va fi vreodatǎ,sǎ fiu nebun cum îmi tot zic,
de ce mai cânt cu vocea tremurândǎ?
de ce mai scriu cuvinte,pe care nu le-nțeleg?
de ce trǎisc eu printre ei,de ce mai sunt un om?
Of,de-ar fi mǎcar o stea,sǎ-mi lumineze viața,
de-ar fi lumina zaâmbetului meu..
de-ar fi putere de a trece peste astea toate,
de-aş fi pentru o clipǎ,un om cu o chitarǎ,
de-aş fi mǎcar o zi un om printre oameni
de-aş dǎrui prin cântec întreaga fericire,
atunci eu aş putea zâmbi...
Dar astfel nu vǎd viața
decât un şir de lacrimi.
un pod spre veşnicie,
spre-un vis cu neputințǎ!
Amin,în ultima secundǎ,
te rog,sǎ nu-i ucizi!
Chiar de au râs de mine
chiar de-n piept inima-mi fierbe
te rog sǎ-i ierți,
cǎci ştiu cǎ ei sunt oameni
mai şi greşesc din când în când!
Te rog sǎ îi ajuți,sǎ-i luminezi la minte,
te rog.prin vers,prin cântec,şi prin viațǎ…AMIN!
Dum Aug 01, 2010 12:32 pm
