Amintire nevinovata…Agape
O singurǎ clipǎ,azi îmi bântuie existența…În memoria acestei întâmplǎri care a reprezentat primul zbor,prima îmbrǎțişare prin care Agape a pǎtruns în mine,
sufletul depunde astǎzi un sǎrut peste aceste versuri..Zâmbiți!!Zâmbetul vostru reprezintǎ mulțumirea deplinǎ…
Agape…
Tu l-ai aprins pe Soare,şi l-ai fǎcut sǎ ardǎ,
Iar cu un singur sǎrut,pe mine m-ai vrǎjit!
Valurile mǎrii le-ai îmblânzit cu-o mângâiere,
Iar sufletul meu cu dragoste tu l-ai cuprins.
Luna strǎlucea prin ochii tǎi albaştri,
Iar inima mea,nu mai pentru tine bǎtea.
Buzele tale,mi-au fost de-atâtea ori leac,
Dar astǎzi boala ma cuprinde şi nu mai pot scǎpa..
Te-am pierdut,dulcea mea amintire
Şi nu mai ştiu dacǎ vreodatǎ te voi regǎsi.
Umbra trupului tǎu nu se mai aratǎ,
Acum clipele-s reci şi sufletul mi-l-ngheațǎ.
Lumea a devenit strǎinǎ,de când tu ai plecat,
Agape,numele-ți era,şi doar eu ți-l cunoşteam.
Visez sǎ mai sǎrut mǎcar o datǎ,buzele dulci,
Sǎ mai cuprind în îmbrǎțişǎri,trupul tǎu de luminǎ.
Soarele dispare printre norii de cenuşǎ,
Noaptea eternǎ,se aproprie galopând!!
Închid ochii,nu mai pot suporta durerea infinitǎ
Ce-mi strǎbate întregul suflet,cǎci tu nu eşti lângǎ mine.
Spun cerului,un ultim te iubesc,şi-l rog în tainǎ
Sǎ trimitǎ sǎrutul meu spre buzele tale fierbinți…
Pentru cea din urmǎ oarǎ…