Eu

Eu



Eu sunt format din corp şi suflet,din luminǎ şi întuneric,din zâmbete dar şi din lacrimi.Sunt un mecanism complex dar şi simplu,sunt un întreg univers cu nenumǎrate stele dar sunt şi o micǎ ființǎ care trǎieşte într-un univers atât de mare şi necunoscut.Viața mea este imaginea acțiunilor mele pe pǎmânt,dar în acelaşi timp acțiunile mele au efect benefic sau malefic asupra universului în care trǎiesc.

Iubesc dar şi urǎsc.Încerc sǎ-mi descopǎr defectele,pentru a încerca sǎ vindec aceste rǎni care mǎ pot duce în cele mai urâte coşmaruri.

Ştiu cǎ am multe rǎni în acest trup.Unele sunt exterioare şi se pot vedea,altele însǎ sunt interioare,ascunse în labirintul sufletului şi atunci când se manifestǎ produc groazǎ şi nefericire.Poate cel mai mare defect al meu este cǎ iubesc,cǎ nu mǎ dau niciodatǎ bǎtut.Nu renunț la visele mele,iar atunci când asist la prǎbuşirea unui vis în care aveam multe speranțe.Lacrimile îmi invadeazǎ fața atât de neliniştitǎ.Dupǎ atâtea zile de soare,apare şi furtuna...Dar iatǎ cǎ un gând îmi strǎbate sufletul şi mi-l îngheațǎ.O intrebare este în stare sǎ învie rǎnile trecutului:Dacǎ nu sunt bun?Oare sunt plin de defecte,oare acest trup este un obstacol,un mǎrǎcine pe pǎmânt?Nu ştiu ce sǎ cred.Privesc aceste rǎni:Ştiu cǎ sunt rezultatul unor vise prǎbuşite.Încerc sǎ le vindec.

Nu,iubirea nu este o ranǎ,ea nu provoacǎ dureri.Lacrimile sunt ploaia care-mi spalǎ trecutul,iar dupǎ ce acest fenomen se terminǎ,apare întotdeauna zâmbetul .

Universul acesta este atât de mare…Ascunde atâtea mistere.Dar înainte de a-l explora,trebuie sǎ privesc oglinda sufletului meu,şi sǎ înțeleg,enigma vieții mele.Trebuie sǎ îmi şlefuiesc temperamentul,trebuie în primul rând sǎ mǎ cunosc..Poate este una din cele mai grele misiuni,dar nu îmi stǎ în fire sǎ mǎ dau bǎtut..Voi încerca sǎ mǎ descriu,cǎci pânǎ la urma urmei,înainte de a-mi cunoaşte familia,prietenii,sau chiar duşmanii,m-am cunoscut pe mine!La început ştiam atât de multe despre sufletul meu,dar astǎzi,
datoritǎ acestei cǎlǎtorii de pe pǎmânt,nu îmi mai amintesc prea multe.Ştiu cǎ lumea îmi pǎrea ciudatǎ,cǎci ei erau cei ce erau diferiți.Eu veneam în lumea lor,şi nu le cunoşteam obiceiurile..Dar,poate cǎ tocmai de aceea mǎ aflu aici,pe pǎmânt.Pentru a afla minunile universului..
Mǎrturisesc în aceste momente,pentru prima datǎ,cǎ prima vibrație,primul contact cu pǎmântul,a fost ceva nemaipomenit.Pentru prima datǎ,senzația avea gust,miros..Vedeam luminǎ,vedeam culoarea..Asta înseamnǎ a te naşte,dar nu cred cǎ este în totalitate adevǎrat.Ştiu cǎ eu nu m-am nǎscut om.Am fost suflet..Am fost o luminǎ,care a devenit culoare,care a devnit sunet cu fiecare milisecundǎ pe care o petrecea printre stelele acestei galaxii.Dar cred cǎ nu are rost sǎ spun tot,pentru cǎ sunt lucruri,pe care doar sufletul meu are dreptul sǎ le audǎ..De aceea,azi,vǎ rog pentru prima datǎ,priviți acest text,doar din punct de vedere literar,ca fiind o încercare de a construi un portret al unei entitǎți speciale (câtǎ modestie,dar fǎrǎ supǎrare,nu folosesc cuvinte precum:banal,prost,rǎu.Sunt cuvinte negative,care chiar dacǎ nu produc nici-o ranǎ corpului nostru,ele sunt capabile sǎ ucidǎ sufletul).Nu încercați sǎ gǎsiți vreo logicǎ.Nu încercați sǎ înțelegeți,cǎci dacǎ veți înțelege..Dar mai bine nu,cred cǎ cel mai bine este sǎ analizați greşelile pe care le voi face,bineînțeles,fǎrǎ intenție.A fost o provocare,pe care am acceptat-o..Şi de aceea,astǎzi voi încerca sǎ mǎ descriu.Ştiu cǎ veți zice cǎ nu am reuşit,da e pǎrerea voastrǎ,pe care o accecpt.Sunteți oameni,predispuşi greselii!
Eu sunt cel care a ales acest drum,eu sunt cel care mi-am ales calitǎțile,
pentru a mǎ ajutǎ sǎ-mi îndeplinesc țelul mǎreț.Dar şi aşa numitele defecte,
pe care le-am ales pentru a nu uita semnificația calitǎților.Dacǎ aş fi ales numai calitǎți,atunci nu aş fi reuşit sǎ deosebesc plǎcerea de dezamǎgire,
binele de rǎu..Sunt muritor,doar pentru a înțelege cǎ fiecare clipǎ este importantǎ,pentru cǎ fiecare pas pe care îl fac este decisiv.Am ales,iatǎ,o greşelǎ enormǎ.Nu am ales,ci mi-a fost dat.Mi-am dorit,şi am primit.
Fiecare dorințǎ,mi-a fost îndeplinitǎ..Mi-am dorit sǎ fiu în preajma unor suflete care sǎ mǎ inițieze încǎ de mic asupra drumului vieții,mi-am dorit sǎ fiu lângǎ acei oameni pentru care totul are un înțeles,printre cei care ştiu sǎ observe semnele universului.Mi-am dorit sǎ ajut,dar sǎ fiu ajutat,pentru cǎ fiecare defect,este o boalǎ,pe care trebuie sǎ o înving..Fiecare defect duce la o calitate.Chiuar dacǎ uneori mai greşeam,fiecare eroare elimina acele soluții nepotrivite.
****
Eu sunt un album,în care,în fiecare clipǎ,ataşez o nouǎ fotografie..Sunt un album în care zâmbetele îmi descriu viața,.sunt parte din mine..Eu trǎiesc datoritǎ celor din jurul meu..Fǎrǎ ei,viața mea nu ar exista...Dar eu sunt viațǎ,iar viața este o cǎlătorie,prin care sufletul meu rǎtǎceşte în cǎutarea unui vis pierdut.Eu sunt suflet,eu sunt corp,dar cred cǎ,mǎcar pentru o secundǎ din timpul universului,sunt parte din acel rǎsǎrit al soarelui.Sunt şi eu luminǎ dǎdǎtoare de viață,sunt acea bucurie de pe chipul celor din jur.
Căci,prin ceea ce fac,bun sau rǎu,devin una cu natura.Pânǎ la urmǎ,şi eu sunt naturǎ.Sunt într-un sistem atât de complex,cǎci omul nu este doar acea ființǎ care ar un corp..Nu sunt doar un animal cu douǎ mâini şi douǎ picioare care vorbeşte o limbǎ neînțeleasǎ.Sunt mult mai mult,şi cred cǎ fiecare dintre noi este.Iar,având în vedere comportamentul meu...
Melancolic,corelir,flegmatic,sangvinic...Nici astǎzi nu ştiu ce sunt,chiar dacǎ cunosc semnificația acestor termeni..Nu mǎ pot caracteriza.Cǎci pânǎ la urmǎ,fiecare om este unic.
Fiecare om,are propriile sale trǎiri,sentimente,gânduri.Adicǎ,pânǎ şi fericirea are diferite nuanțe.Pânǎ şi iubirea este trǎitǎ diferit.De aceea,cum mǎ pot numi om,atât timp cât sunt diferit de cei din jur?Iar pentru a mǎ caracteriuza,mi-ar trebui foarte mulți ani,căci,eu sunt şi demon,dar şi acel îngeraş pentru care Dumnezeu,Atotcreatorul,este luminǎ,speranțǎ,adevǎr şi iubire.Sunt bun şi rǎu!Dar astea,atât de mult m-am gândit?Nu sunt influențat şi de cei din jur?Dacǎ în fața mea în aceste momente ar sta cineva cu un pistol în mânǎ,oare nu aş încerca sǎ lupt,sǎ-l ucid?Sau mǎcar sǎ scap?Dar dacǎ s-ar afla dimpotrivǎ,trimisul Domnului?Oare sufletul meu,
nu ar recunoaşte,lumina cea sfântǎ?Sunt credincios,dar în acelaşi timp,eu nu mǎ rog ca şi ceilalți.Poate cǎ pentru mine,Atotcreatorul,este diferit.
Fiecare are proria sa viziune.Pentru a mǎ defini,ar trebui sǎ înțeleg mai întâi ceea ce este calitate şi ceea ce este defect!Dar cum le pot deosebi,
dacǎ amândouǎ mǎ țin în viațǎ?Dacǎ,atât prin caliǎți,cât şi prin defecte,
reuşesc sǎ îmi continui aceastǎ cǎlǎtorie?Ce este caliatea şi defectul,atunci când viața mea depinde de mine,de alegerea pe care o fac?Nu pot sǎ spun cǎ sunt inteligent atucni când reuşesc sǎ fiu cel mai bun,dar nici prost nu mǎ pot considera,cǎci şi erorile ajutǎ la ceva,sǎ nu uitǎm,sufletul este aici,
pentru a învǎța,nimeni nu trebuie să se considere deştept,dar nici prost,
bun sau rǎu.Nu am atins încǎ cele douǎ extreme.Suntem în cǎutarea uneia.
Pânǎ la finalul vieții...
Vǎ rog,nu vǎ supǎrați pe mine,dar nu e vina mea,dar nici a voastrǎ.Azi nu pot scrie decât despre mine.Prin scris,sufletul meu azi vorbeşte.Poate cǎ printr-o limbǎ neînțeleasǎ de voi,dar atât de cunoscutǎ de mine!
Eu,sunt cel care sunt,aşa cum sunt..Doar eu mǎ pot schimba.Fiecare luptǎ este o învǎțǎturǎ,dacǎ şti sǎ priveşti şi sǎ auzi..Chiar dacǎ existǎ oameni stresanți,sau chiar foarte stresanți,nu încerca sǎ-i îndepǎrtezi înainte de a înțelege cei frǎmântǎ..Iar dacǎ îi poți ajuta,dacǎ le poți face un bine,chiar dacǎ aceastǎ încercare îți va rǎpi din prețiosul tǎu timp,nu încerca sǎ-i spui nu.Nu încerca sǎ-l ignorin pe cel care-ți spune cǎ vrea sǎ-ți mǎrturiseascǎ ceva important.Nu încerca sǎ te plasezi mai presus de ceilalți,sau mai prejos.Încearcǎ,sǎ fi egalul celui din jurul tǎu,pentru cǎ nu mai aşa îl poți înțelege.Încearcǎ sǎ ceri sfatul celor din jur,dar nu uita,tu eşti acela care trebuie sǎ decidǎ.Nu uita,tu eşti acela care pierzi sau câştigi.Cam aşa gândesc,cǎci ştiu cǎ fiecare om,a venit pe acest pǎmânt cu un anume scop.
Fiecare este un model,de care trebuie sǎ țin cont..Însǎ,visurile mele nu sunt ca ale celor din jur..Eu nu îmi doresc ceea ce-şi doresc ceilalți.Visul meu este unic,şi de acea,trebuie sǎ urmez un alt drum.Eu nu mǎ caracteriz prin ceea ce sunt în aceste momente,şi prin ceea ce fac,prin ceea ce mi-aş dori sǎ realizez.Bineînțeles,cred cǎ este logic.Nu sunt zeu,nici cerşetor.
Iubesc pe aceia care au puterea de a mǎ ajuta,îi iubesc pe aceia care ajutǎ o particicǎ din mine.Îi iubesc pe aceia care ştiu cǎ zâmbetul este arta de a trǎi.Dar pe aceia care trǎdeazǎ,nu îi pot iubi.Pe aceia care ucid,furǎ,nu îi pot înțelege.Rǎul,este o armǎ greu de controlat,şi de aceea,nu pun mâna pe ea..

De ce sunt aşa?Sunt mulțumit de mine?

Ştiu cine sunt..Ştiu cum aratǎ lumea din jurul meu..Dar oare,de ce totul este aşa?De ce?Uneori prea rece cu cei din jurul meu,alteori,prea alǎturat fațǎ de cei care imi sunt prieteni adevǎrați.Sunt romantic,viața este roz,dar oameni..Oamenii s-au îmbrǎcat în negru.Sufletele lor nu au culoare.Nu existǎ,au dispǎrut..Sentimentele mele..profunde pentru o ființǎ,poate angelicǎ,poate omeneascǎ de pe acest pǎmânt,din acest univers.O iubesc cu adevǎrat,dar asta nu înseamnǎ neapǎrat cǎ trebuie sǎ stau cu ea.Nu trebuie sǎ-i fiu iubit sau prieten.Nici mǎcar sǎ vorbesc cu ea…Poate sǎ aibǎ câți prieteni doreşte..Nu-i aşa?Ce rost are sǎ mai lupt,dacǎ am câştigat totul?Chiar dacǎ ea nu mǎ iubeşte,chiar dacǎ mǎ urǎşte,sunt fericit..Totul este destul de normal,cel puțin pentru mine.Nu are rost sǎ mai lupt,am câştigat totul,vǎ reamnitesc asta,nu am pierdut nimic..Un sǎrut,o îmbrǎțişare..Nu fiți naivi..nu asta mi-am dorit...Sunt dorințele oamenilor,nu neapǎrat ale mele..Da,sunǎ ciudat,dar este adevǎrat.
Zâmbetul ei,glasul,privirea,totul m-a ajutat..Dragostea a trecut prin mine datoritǎ ei….
Sunt eu,cel care sunt,aşa cum sunt..


Ps:Nu citiți rândurile de mai sus,sau dacǎ le-ați citit deja,uitați-le,nu le dați importanțǎ..Sunt o simplǎ descarcare personalǎ..

Sunt oare învingǎtor?Sau doar nebun?

Ok,am priceput,nu ar trebui sǎ scriu despre asta,dar pânǎ la urma,fac ce vreau..Dacǎ aceste relatǎri de mai jos nu îți vor plǎcea,înseamnǎ ca acest mesaj nu este pentru tine.Poți face ce doreşti,dar fi precaut/precautǎ.Tot ceea ce vei citi poate fi adevǎrat sau poate fi doar o concepție greşitǎ,dar este a mea,aşa cǎ nu voi renunța la ea!Aceste rânduri,valuri ucigaşe care vor urma,vor fi poate singurele cutremure provocate de mine,sper...
Sǎ încep…Cred cǎ sunt,sau am fost învingǎtor.Poate nu mǎ veți crede,dar nu prea conteazǎ..Mǎ puteți oare contrazice?Trec mai departe.
Privesc,privesc-în jurul meu,dar în acelaşi timp,în altǎ parte.Pentru cǎ,deşi nu-mi place sǎ o recunosc,încerc sǎ fug de imaginile,viziuni trecǎtoare,ale oamenilor..Tineri,speriați de ceva necunoscut,trişti,de multe banalitǎți care îi fac sǎ piardǎ un timp prețios.Dar timp prețios-eternitate plus o zi-atât putem avea la dispoziție pentru a fi fericiți(nu este o perioadǎ lungǎ,ne putem acomoda)!

Am facut o micǎ pauzǎ,dar nu s-a scimbat nimic.Aştept venirea nopții,sau a zilei mele,a soarelui meu personal,dar mici şanse,a dispǎrut,trebuie sǎ-l caut,sunt sigur cǎ îl voi gǎsi.Pentru cǎ,îl iubesc;de aceea sunt un învingǎtor,fiindcǎ iubesc,am acces la aceastǎ armǎ,care îți dǎ întotdeauna puterea de a zdrobi orice,de a învinge pe oricine şi de a depǎşi orice obstacol..

Mici spini în trandafirul sufletului meu..Dar tot trandafir rǎmâne...