~Gabyk~poemul absolut~
În ochii tǎi,o altǎ lume se aratǎ
Gǎsesc aici,atâta bucurie..
Din grǎdina propriului tǎu suflet
Un buchet de zâmbete am cules..
Cetatea sfânta e inimǎ curatǎ
Iar poarta se deschide chiar la prima şoaptǎ.
Aici,la focul nemuriri,adorm cât pentru o veşnicie,
E atât de cald aici la tine,şi nu aş mai pleca…
Aud cuvântul tǎu,care cutreierǎ întreaga lume
Eu îți rǎspund,dar e-n zadar,cǎci nu poți auzi,
Cuvantul ce se piere în abis..
Sunt în lumea ta,unde îmi eşti zeițǎ şi stǎpânǎ,
E-o lume însǎ minunatǎ,e-o lume mult visatǎ…
M-asez pe iarbǎ şi sufletul ca jertfǎ ți-l aduc
Cu ochii-nlǎcrimați,cu un suspin adânc,
O lacrimǎ-mi strǎpunge întregul trup
Când inima ta tunǎ şi lumea îmi dispare..
O suferințǎ poate neştiutǎ,o linişte supremǎ,
Cǎci nu mai ştiu dacǎ-am visat sau chiar s-a întâmplat!
A fost,timp de o clipǎ,o nouǎ existențǎ,
În care inima mi-a fost invadatǎ de fericire,
Iar la final,plecarea-i dureroasǎ.
Am iubit,am trǎit,şi apoi,am murit,
Însǎ nimic din toate acestea nu regret,
În lumea visurilor tale,am fost şi eu prezent,
Mi-ai fost pǎmântul,dar şi cerul cel abastru,
Un trandafir de aur,în inimǎ îl port,
E sensul vieții mele,acela de-a iubi..
L-am luat din lumea ta,şi-l voi pǎstra mereu,
Simbol al prieteniei,simbol al amintirii..
Chiar dacǎ spinii lui,provoacǎ rǎni adânci,
Chiar dacǎ tǎcerea ta,adesea mǎ-nfioarǎ,
Gǎsesc un zâmbet rǎtǎcit,şi ştiut cǎ-ți aparține..
Simt un fior în suflet când tu eşti supǎratǎ,
Tu,Gabyka,porți lumea întreagǎ în suflet,
Când tu eşti supǎratǎ,şi ea este rǎnitǎ..
Când tu zâmbeşti,un trandafir rǎsare,
Când însǎ,tristețea te cuprinde,
Privesc în jur cum lumea începe sǎ disparǎ..