~~~~~~~~

Am vrut sǎ mǎ bronzez,dar am fǎcut insolație,pentru cǎ lumina ochilor tǎi este foarte puternicǎ.Când i-am privit,m-am simțit dus într-un loc necunoscut...Pe tot parcursul drumul am observat o stea,erai tu,singurul combustibil care-mi întreținea viața.Am vǎzut toate amintirile,şi deodatǎ am întâlnit piramida fericirii.Cred cǎ eram un vultur,deoarece am putut observa toate treptele acelei piramide.În vârful ei era poza ta.Oare treptele cuprindeau toate calitǎțile tale?Am vrut sǎ intru în acea piramidǎ,pentru cǎ ştiam cǎ erai acolo.Dar ceva nu mǎ lǎsat.Nu ştiu ce forțǎ era împotriva mea,dar în acele momente ştiam cǎ trebuie sǎ lupt,sǎ lupt pentru ce-a mai frumoasǎ fǎpturǎ,pentru cel mai nobil vis..Mǎ luptam cu propriile mele limite,cu propriul meu suflet.Ştiam cǎ cea mai periculoasǎ armǎ era cuvântul,dar în acelaşi timp era singura care mǎ putea ajuta..Unii ar spune cǎ aceastǎ luptǎ nu are învingǎtori,dar nici învinşi.Nu ştiu dacǎ adversarul meu a câştigat,dar cred cǎ am pierdut.Am devenit un cerşǎtor,
implorându-te sǎ-mi dai o şansǎ.Rǎspunsul tǎu a fost ‘‘nu’’,şi din acel moment nu am mai vǎzut piramida.Peste câteva zile,
eram din nou aici,lângǎ pǎmântenii pe care nu-i puteam înțelege...