Amintiri dintr-o lume nebunǎ….

~ ☼ ~ ψ ~ Ж ~ † ~
Cu sânge pictam iubirea trecǎtoare
pe chipul tǎu adesea eu scriam
formulele iubirii printr-un sǎrut nemuritor
pe care doar eu îl cunoşteam...

Şi te priveam adesea
cum strǎluceai pe cerul fǎrǎ lacrimi
şi nu puteam sǎ ajung, mǎcar pentru o clipǎ
la trupul tǎu frumos mirositor..

Deş nu mai erai vie, eu nu puteam sǎ cred
cǎ nu te voi mai vedea zâmbind...
Te cǎutam din nou, dar nu dǎdeam de tine..

Iubirea, e lacrima ce cade
urmând mereu aceeaşi cale
lǎsând în urmǎ amintiri deşarte
istoria unei vieți atât de trecǎtoare
a unei amintiri de mult uitate!

Soarele, pe care doar cerul îl cunoaşte,
trǎieste azi povestea vieții noastre
arzând pe chipurile noastre
ninsoarea unor lacrimi prea sǎrate.

Şi trupul se transformǎ în nisip
iar viața trece poate,pentru totdeauna
în urma ei, rǎmâne urma..
pe care o cunoaşte, doar iubirea!

Rǎmân pentru o clipǎ nemişcat
încerc sǎ mai respir mǎcar pentru un ceas
dar e cu neputințǎ, cǎci astǎzi voi pleca.
Voi încerca sǎ zbor... spre lumi necunoscute!