A fost odatǎ pe acest pǎmânt...o domnişoarǎ atât de frumoasǎ care strǎlucea asemenea unui smarald.Un diamant viu printre pǎmânteni.
Numele ei era totuşi necunoscut,cǎci nimeni nu reuşise vreodatǎ sǎ-l afle.Dar într-o zi,într-un oraş uitat de pe aceastǎ planetǎ,a circulat zvonul cǎ aceastǎ frumusețe rarǎ şi-a gǎsit marea dragoste...
Când a auzit aceasta,un tânǎr visǎtor,cǎruia întreaga lume i se pǎrea o poezie de dragoste,s-a gândit sǎ meargǎ la marele creator pentru a-l ruga pe acesta sǎ-i ofere cel mai prețios Poem:iubirea acelei fete..
Au trecut apoi câteva zile.Deodatǎ,trecând întâmplǎtor pe stradǎ a întâlnit-o.A privit-o în ochii şi parcǎ acea privire l-a ucis.Deşi în ea se putea vedea flacǎra iubirii,era înconjuratǎ numai de venin.Venin al morții...
S-a oprit în fațǎ şi a îngenunhiat…Cu ochii înlǎcrimați,i-a spus cǎ o iubeşte..I-a descris sentimentul acela puternic pe care îl simțea atunci când o privea în ochii.Dar ea,ea nu l-a ascultat.I-a spus cǎ ea iubeşte pe altcineva,şi cǎ nu-l va putea iubi niciodatǎ!Zilele treceau din acel moment atât de uşor pentru necunoscuta prințesǎ,dar atât de greu pentru cel dezamǎgit...Pentru cel al cǎrei stea apusese,poate chiar înainte de a rǎsǎri..
Dar într-o zi a ajuns la poarta Împǎrǎției Marelu Creator.Uşa i s-a deschis şi a intrat,fiind pregǎtit pentru a-şi afla destinul.Ajuns în fața marelui creator,s-a pus în genunchi şi a tǎcut.L-a privit în ochii,şi şi-a deschis inima pentru a putea fi înțeles mai bine.Ochii lui deveniserǎ pagini ale unei cǎrți vii,în care erau prezentate toate momentele de fericire din viața lui…Toate se refereau doar la o persoanǎ:noua domnişoarǎ,tânǎra fatǎ ajunsǎ în oraş...
<<
-Minunat stǎpân al acestei lumi,cel care ai creat atâtea frumuseți,vin azi sǎ-ți cer cea mai importantǎ stea din aceastǎ lume,cea mai frumoasǎ perlǎ a nisipurilor,cea mai frumoasǎ fatǎ din lume...Ştiu cǎ ea iubeşte pe altcineva,dar nu ştiu ce sǎ fac.O vreau fericitǎ,dar şi alǎturi de mine.Nu pot trǎi fǎrǎ ea..
-Ştiu la cine te referi,ştiu cǎ o iubeşti foarte mult.Dar din pǎcate nu ştiu nimic despre dragostea ei.Dar este la început..Aşadar,pentru prima datǎ se pot folosi zarurile universului.Dar ai grijǎ...Ce nimeri,aşa va fi destinul..Ş al tǎu,dar şi al ei.Nimeni nu-l va mai putea schimba..
-Şi cum sǎ nu greşesc?Zarurileuniversului?Ce sunt?
-Lasǎ-ti inima sǎ gândeascǎ.Zarurile universului sunt aparent obişnuite,dar dacǎ vei da suma parǎ,ea va fi iubita acelui tânǎr pentru o perioadǎ de timp.. Îndelungatǎ..Poate pentru totdeauna..Asta depinde de el..Şi de ea..Dacǎ dai impar,atunci ea te va iubi pe tine..Încerci?
-Of,o pot rǎni profund dacǎ greşesc.Dar oare cum e mai bine?Inima mǎ îndeamnǎ sǎ arunc acele zaruri.Nu mai existǎ cale de întors..
>>
Marele creator se ridicǎ şi îi intinde cǎlǎtorului douǎ zaruri aurii.Îi spune sǎ închidǎ ochii şi sǎ le arunce.Respectând indicațiile,tânǎrul le aruncǎ.
Închide ochii,zarurile se ciocnesc şi cad rǎpuse de soarta destinului pe podeaua palatului...
<<
-Spune-mi ce crezi cǎ a ieşit…Spune-mi ce vorbeşte inima ta..
-Cred cǎ impar.E sumǎ imparǎ..Va fi cu mine!
-Deschide ochii!E sumǎ parǎ.Mai poți încerca o singurǎ datǎ.Dar atenție,dacǎ va ieşi parǎ,vei muri în chinuri..De dorul ei!
-Am înțeles..Le voi mai arunca încǎ o datǎ.Vreau sǎ iasǎ par…Vreau sǎ mor…Sǎ nu mai fiu o piedicǎ în calea ei!Vreau sǎ o vǎd din ceruri cum zâmbeşte atunci când iubeşte,chiar dacǎ nu tocmai pe mine.Dar voi încerca.Totul sau totul…Oricum,doar fericirea ei este importantǎ pentru inima mea.Orice suferințǎ aş avea,doar zâmbetul ei mi-o poate alina…Doar ea!Este medicamentul inimii mele..
>>
Ochii se închid în acele momente poate pentru ultima datǎ.Se joacǎ cu moartea.Zarurile produc o scânteie de neimaginat.Un sunet strǎbate întreaga Universul.Moartea şi-a fǎcut simțitǎ prezența.Este gata sǎ rǎpeascǎ o nouǎ victimǎ.De data asta un tânǎr...rǎpus de o iubire imposibilǎ..
Dar,când deschide ochii,rǎmâne surprins..1 şi 2...sumǎ imparǎ.Va trai.va fi lângǎ ea.O lacrimǎ se prelinge peste obrazul lui.Trebuie sǎ se reîntoarcǎ.Sǎ o iubeascǎ din nou,sǎ fie din nou în cǎutarea ei..
<<
-Te mai rog ceva,împǎrate ceresc.Spue-mi te rog frumos,cum o cheamǎ.Nu am reuşit încǎ sǎ aflu numele ei..
-Nimeni nu-l va afla..Şi nu-ți recomand sǎ încerci.Este numele morții.
Este numele perfecțiunii,al iubirii,dar mai ales al vieții,întreg univers se aflǎ în acest nume.Îi poți spune cum doreşti,dar am citit în ochii tǎi cǎ ai un nume favorit..Iulia..foloseşte-le..Desi este doar un pseudonim,este flacǎra inimii tele,şi atâta timp cât ea va exista pe pǎmânt,tu vei trǎi.Vei putea iubi şi zâmbi.Nu uita,iubirea este un bulgǎre de zǎpada care te atinge fǎrǎ sǎ vrei.Nu te feri,nu îl lǎsa sǎ se topeascǎ înainte de a-şi atinge ținta.Nu uita cǎ iubirea este cel mai important lucru de pe acest pǎmânt...
>>
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Lun Sept 06, 2010 7:20 am
