Gânduri nemuritoare

Gânduri nemuritoare

☼~„Fiinţă cu chip de înger si trup de femeie,nu te transforma într-un vampir,nu rănui acest vis care a devenit realitate....”~☼

☼~Orice cuvânt devenise o simplǎ adiere de vânt în fața frumuseții privirii tale.~☼

☼~În acel întuneric s-a produs însǎ o mare minune.Deşi nu puteam vedea am simțit cǎldura sufletului tǎu.Deşi nu puteam sǎ aud niciun sunet,vocea ta era în mintea mea,şi am început sǎ îți înțeleg gândurile.
Atunci am înțeles cǎ şi tu erai acolo,şi am devenit fericit.Am vrut sǎ te gǎsesc,sǎ te ating şi sǎ-mi amintesc de zâmbetul tǎu.nu te uitasem,iar pasiunea mea pentru tine crescuse foarte mult.Deodatǎ am simțit o atingere.O mânǎ dansa pe spatele meu.Erai tu,iar mângâierile tale erau cheia spre fericire pe care o cǎutasem atât de mult.M-am întors şi brusc sclipirea ochilor tǎi au luminat acel loc necunoscut.Întunericul dispǎrea,iar eu ți-am vǎzut din nou chipul tǎu de zeițǎ.trupul tǎu era mai frumos,iar ochii tǎi cuprindeau întreaga strǎlucire a stelelor.~☼

☼~În ochii tǎi am gǎsit înțelepciune,şi am reuşit sǎ descopar unele rǎspunsuri la marile enigme ale omenirii.Însǎ nu mai lǎsat sǎ aflu rǎspunsul la enigma care mǎ frǎmânta cel mai mult:Iubirea...Ochii tǎi mi-au descris atâtea lucruri uimitoare.Sufletul tǎu m-a cǎlǎuzit spre purul adevǎr despre viațǎ.Am ajuns în fața unui copac.Era copacul vieții.fructele lui erau oamenii,plantele şi animalele.Împreunǎ formau rodul acestei planete.Toate erau frumoase,dar în acelaşi timp erau diferite.Fiecare urma sǎ-şi continue propriul drum la momentul potrivit.Dupǎ ce aveau sǎ fugǎ din copacul pe care pǎmântenii îl numesc Terra,cǎdeau prin marele univers.Unii cred cǎ aceste fructe deveneau stricate,dar nu este adevǎrat.
O datǎ cu pǎrǎsirea copacului cǎpatau o nouǎ formǎ.Din acel moment rolul lor se schimbase.Fiecare fruct trebuia sǎ-şi gǎseascǎ un loc potrivit în acest univers.Apoi trebuie sǎ aştepte sǎ creascǎ şi sǎ devinǎ un copac,sǎ dea naştere la noi fructe.Acest proces le era cunoscut,pentru cǎ pe pǎmânt reuşiserǎ sǎ dea naştere la flori şi sǎ transforme copacul într-o lume minunatǎ,plinǎ de viațǎ.Asta este viața care ne înconjoarǎ,totul este atât de simplu şi de frumos.E adevǎrat cǎ unele fructe devin locul ideal al viemilor,stǎpânii marilor dezastre.Dar acestea sunt izolate,pentru câ pǎmântul este o recoltǎ bogatǎ...~☼

☼~Pǎmântul este o zeițǎ care poartǎ la gât un lanț foarte sclipitor.Fiecare zalǎ reprezintǎ sufletul ființelor pǎmântene.~☼

☼~Probabil dacǎ aş fi fost sculptor,aş fi sculptat capul tǎu pe cei mai falnici munți,ochii tǎi i-aş fi pictat pe cele mai frumoase clǎdiri dacǎ aş fi fost pictor.Dacǎ aş fi fost poet aş fi scris numeroase poeme despre tine.
Dar eu eram un cǎlǎtor,iar drumul meu era cǎtre tine.Viața mea avea sens numai lângǎ tine..Ştiam cǎ frumusețea ta mǎ orbise,dar asta mǎ facea fericit...~☼

☼~Gândurile noastre se îmbrǎțişau…~☼

☼~Inima mea s-ar prǎbuşi în mare,iar sufletul meu s-ar transforma în vânt,pentru a putea fi mereu alǎturi de tine,pentru a te putea îmbrǎțişa şi mângâia.~☼..

☼~Viața era un joc prin care ființele înțelegeau minunile universului.Tu erai cea mai importantǎ minune a lumii,Şi de aceea doream sǎ te regǎsesc,Sǎ te pot admira.Nimeni nu cred cǎ putea fi mai strǎlucitoare ca tine,Pentru cǎ ochii tǎi sunt centrul acestui univers în care ne aflǎm.Aceştia sunt singurii capabili sǎ întreținǎ lumina necesarǎ universului pentru a traversa o perioadǎ lungǎ din viața sa.Tu erai întotdeauna visul meu,pe care îl doream sǎ-l realizez.Era însǎ cel mai complicat obiectiv..Îmi amintesc foarte bine momentul când am reuşit sǎ ajung din nou pe Terra.Aratǎ la fel,dar când am zburat prin atmosfera acestei planete,inima mea a zâmbit,pentru cǎ ştia cǎ va reuşi sǎ te gǎseascǎ.În acele momente uitasem însǎ de promisiunea fǎcutǎ îngerilor,pe care trebuia s-o respect!~☼
☼~Când ochii tǎi s-au trezit dintr-un somn profund,porțile universului s-au deschis şi eu am reuşit sǎ pǎşesc ,şi sǎ ajung pe Tera.Atunci am reuşit sǎ ajung pe tǎrâmul pe care l-ai cucerit cu frumusețea ta.Iubesc acea privie minunatǎ a unei regine care stǎpâneşte aceastǎ planetǎ.Acea reginǎ eşti tu,iar viața mea cred cǎ era numai lângǎ tine... ~☼
☼~Promit cǎ atunci când te voi întâlni te voi strânge puternic în brațe,
pentru a putea simți mirosul tǎu fermecat..Şti cǎ viața mea doreşte sǎ fie umbra ta.Pentru cǎ lângǎ tine,eu mǎ simt cel mai bine.Îmi place foarte mult sǎ mǎ înec în ochii tǎi ,sǎ rǎmân pierdut în irisul tǎu strǎlucitor,sau sǎ pǎtrund în inima ta,lǎcaşul sfânt,în care se odihnesc toți luptǎtorii care au reuşit sǎ traverseze labirintul,şi sǎ te gǎseascǎ.Nu ştiu dacǎ erau mulți,
sau dacǎ erau puțini.Inima ta putea cuprinde toți luptǎtorii,dar drumul pânǎ la ea,este foarte dificil,deoarece trebuie sǎ treci peste toate obstacolele.Singura armǎ care te putea ajuta era iubirea,pentru cǎ ea te putea face învingǎtor,sau te putea distruge.Dacǎ iubeşti prea mult,ajungi nebun dupa prințesa doritǎ,iar dacǎ iubeşti prea puțin,vei fi atras într-o gaurǎ a nepǎsǎrii,în care vei sfârşi,fǎrǎ a cunoaşte ce e fericirea,ce e tristețea,dar mai ales ce e viața...~☼

☼~Dorul fațǎ de tine m-a cuprins.Nu ştiu ce trebuie sǎ fac pentru a reuşi sǎ evadez din aceastǎ iubire,pentru cǎ ştiu cǎ nu pot trǎi fǎrǎ ea,dar în acelaşi timp drumul este foarte complicat.Nu pot sǎ zbor,nu pot ajunge oare sǎ ating trupul tǎu delicat!Nu ştiu,dar cu siguranțǎ voi încerca.Voi încerca sǎ ating pǎrul tǎu şi sǎ înțeleg vibrațiile inimii tale.Te rog sǎ mǎ înțelegi,pentru cǎ am nevoie de tine.~☼

☼~Vreau sǎ spun cǎ mǎ aflu în acelaşi loc necunoscut,înconjurat de mii de umbre trecǎtoare..Viața mea începe sǎ devinǎ foarte grea,pentru cǎ nu reuşesc sǎ descopǎr urmele paşilor tǎi.Nu ştiu unde te afli,nu ştiu ce sǎ mai fac.Pe aceastǎ planetǎ nimeni nu mǎ înțelege,toți încearcǎ sǎ mǎ loveascǎ,toți sunt împotriva mea.Inima mea se opreşte câteodatǎ din drumul ei şi priveşte înapoi.Atunci reuseşte sǎ înțeleagǎ marile nedumeriri.Şi în acelaşi timp,observǎ un lucru straniu.Douǎ numere consecutive se repetǎ.Cred cǎ este un semn,cred cǎ aceste numere definesc iubirea noastrǎ,pentru cǎ ele reprezintǎ data naşterii tale pe acest pǎmânt,dar şi ziua când iubirea noastrǎ s-a ridicat deasupra cerului şi pentru prima datǎ a zâmbit...~☼

☼~Cred cǎ azi am reuşit sǎ-ți vǎd chipul ascuns între lacrimile cerului.Nu am putut însǎ vorbi,deoarece unele legi trebuie respectate.Nu înțeleg însǎ ceva.E pentru prima datǎ când cerul plânge în prezența ta.S-a îndrǎgostit şi el de tine,sau a început sǎ plângǎ de milǎ curajoşilor care doresc sǎ te facǎ sǎ zâmbeşti..Nu ştiu,ezact de ce,dar ochii tǎi lumineazǎ soarele acestui univers..Trebuie sǎ te întâlnesc şi sǎ-ți transmit un mesaj:Te rog sǎ mǎ crezi,minunatǎ razǎ de speranțǎ,splendidul diamant al iubirii eşti tu.~☼

☼~Ființǎ cu chip de înger şi trup de femeie.Tu,sǎ nu uiți niciodatǎ cǎ existǎ acea energie purificatoare a iubirii,şi dacǎ reuseşti sǎ intri în contact cu ea,devi o fǎrâmǎ din fericire.Sper sǎ nu te superi din nou pe mine şi sǎ mǎ înțelegi.Aceastǎ energie este acum în tine,şi de aceea încerc sǎ explorez acest spațiu infinit de frumos..Ochii tǎi nu ascund lacrimi,ei nu cunosc amintiri neplǎcute. Sǎ privim în urmǎ...Sǎ vedem care sunt persoanele care au avut grijǎ de noi şi acum se aflǎ în pericol.Sǎ ne întoarcem şi sǎ-i ajutǎm.Sǎ ne continuǎm apoi drumul împreunǎ,pentru cǎ numai aşa sanşele de victorie ar fi mult mai mari.Sǎ nu ne gândim cǎ nu avem obligații,cǎ trebuie neapǎrat sǎ câştigǎm...
Dar oare în viața asta cine e învingǎtor?Toți avem o viațǎ,pe care într-o zi o pierdem datoritǎ propriilor greşeli.Relațiile de iubire dintre oameni?O glumǎ,pentru cǎ conțin un strop de fericire,foarte greu de gǎsit...Şi într-o zi se ofileşte precum sufletul omului şi rǎmâne o simplǎ amintire,pentru cei ce ne vor urma paşii,gândurile şi aventurile.Stau şi privesc tǎcut în jur.Viața parcǎ s-a schimbat din momentul când te-am vǎzut.
Înaine de a te întâlni,oamenii erau pentru mine doar simple umbre.Acum,îi pot observa mai bine,şi încerc sǎ vorbesc cu ei despre tine.Persoanele care mǎ pot ajuta,care te cunosc şi vorbesc atât de frumos despre tine,mǎ fascineazǎ.Sunt convins cǎ ei ştiu mult mai multe decât mine,şi de aceea mǎ pot ajuta.
Înainte îi uram,acum îi admir.Întotdeauna mi-a plǎcut cǎlǎtoria spre ştiințǎ,dar întotdeauna greşeam drumul.Acum mi-am descoperit drumul meu,Şi vreau sǎ spun ca este presǎrat cu iubire şi cu momentele plǎcute petrecute lângǎ tine.Iubirea este cheia spre ştiințǎ,spre adevǎr.Momentan nu sunt pregǎtit sǎ te întâlnesc.Trebuie mai întâi sǎ discut cu prietenii tǎi şi sǎ aflu cât mai multe.Apoi voi pleca într-o scurtǎ cǎlǎtorie,pentru a înțelege mai bine ceea ce simt.Momentan eşti supǎratǎ pe mine,şi orice discuție nu îşi are rostul,pentru cǎ oricum tu nu vei accepta ceea ce eu cred.Invoc îngerii,invoc aceste forțe care au creat aceastǎ lume,sperând cǎ mǎ vor ajuta..Atunci când voi avea şi sprijinul lor,voi veni spre tine.Atunci voi deschide cufǎrul amintirilor,voi trimite toate sentimentele spre tine.Nu ştiu de ce ai decis sǎ fugi,dar momentan am nevoie de timp.
Pentru cǎ acest salt este foarte greu de fǎcut şi foarte important.Cred cǎ va urma o perioadǎ grea,în care voi fi nevoit sǎ studiez legile sacre ale acestui univers,care este creat din iubire.Privesc din nou în jurul meu.Observ câteva sclipiri care vin spre mine.Sunt speranțele inimii mele.Încǎ mai cred cǎ voi putea reuşi,deşi drumul este foarte lung.Ți-aş pronunța numele,dar atunci m-aş îneca în lacrimi.Sunt convins cǎ nu-l voi uita niciodatǎ,pentru cǎ el este începutul unui nou ideal.De azi nu mai am nevoie de bani,de descoperiri ştințifice.De azi nu mǎ mai gândesc la ceea ce erau visurile mele.De azi nu mai conteazǎ cât e ora,sau în ce loc mǎ aflu.Din acest moment am nevoie de tine.Urǎsc momentele când trebuie sǎ spun nu,atunci când trebuie sǎ spun da.Urǎsc momentele când trebuie sǎ fac un pas înapoi.Lacrimile,nu mai au nici ele curaj sǎ mǎ pǎrǎseascǎ.~☼

☼~Inima,gândul şi sufletul se vor uni pentru a putea auzi rǎspunsul tǎu afirmativ.Am nevoie de o pereche de aripi,
brodatǎ cu strǎlucirea ochilor tǎi.Am nevoie de o raza de luminǎ,pentru a putea vedea drumul spre fericire.Am nevoie de tine...~☼

☼~Pentru mine stelele sunt scânteile iubiri,sunt acele dovezi ale pasi`unii dintre douǎ suflete.Şi eu am în acest univers o flacǎrǎ a creației prin iubire.Doresc ca aceastǎ flacǎrǎ sǎ nu se stingǎ niciodatǎ.
Aceastǎ stea poartǎ zâmbetul tǎu din momentul când te-am întâlnit.Pânǎ atunci,steaua mea,cunoştea doar o singurǎ persoanǎ:pe mine.Dar azi ea te cunoaşte şi pe tine.Pentru a putea strǎluci mai puternic are nevoie de o unire a zâmbetelor noastre,are nevoie de iubire.Nimeni nu crede,dar toți îți doresc.. ~☼

☼~Aştept sǎ-ți mângâi cu privirea zâmbetul tǎu…Când soarele rǎsare,cşnd simt prima lui adiere,atunci ştiu cǎ eşti fericitǎ şi zâmbeşti…~☼

☼~Când mǎ gândesc la tine,îmi amintesc cǎ eu sunt doar o simplǎ planetǎ care se roteşte în jurul unei stele.Iar steaua aceea eşti tu.Eu sunt albina în cǎutare de polen,dar şi o floare care cautǎ apǎ şi raze de soare.Eu sunt ceea ce sunt.Iar tu,eşti tot ce e mai frumos de pe acest pǎmânt.Şi dacǎ aş fi un orb,tot aş reuşi sǎ te observ atunci când te aproprii de inima mea...~☼

☼~Am ajuns la uşa apartamentului,am deschis-o şi în acele momente te-am vǎzut..Erai mai frumoasǎ decât ultima datǎ când te vǎzusem.Totul era minunat.Te îmbrǎțişez,te sǎrut şi-ți spun cât de mult te iubesc..Totul a fost splendit..Am petrecut o noapte împreunǎ fericiți.Viața mea a fost un zâmbet.Iar tu erai sclipirea de pe el.Viața mea zbura în sfârşit,deoarece aripile mele erau fǎcute din inima ta.Totul era minunat.Nu conta cǎ mai aveam 6 sau 7 zile de trǎit.Eram fericit...Avusesem şansa sǎ iubesc cu adevǎrat.Nu îmi pǎrea rǎu de faptul cǎ trecuserǎ atâția ani,cǎ am întâlnit multe obstacole.Toate acestea,m-au fǎcut mai puternic.Toate acestea au sporit iubirea mea pentru tine.Te iubesc…
Mai am doar 7 zile.Mǎ trezesc.Pentru prima datǎ eşti lângǎ mine.Te privesc tǎcut.Nu ştiu ce sǎ fac.Te-aş iubi întraga zi, dar ştiu cǎ trebuie sǎ şi vorbim.Eşti mai strǎlucitoare decât soarele,iar inima mea e înnebunitǎ..Te privesc.Eşti minunatǎ…Eşti minunea acestui univers.Tu eşti dovada clarǎ a existenței frumuseții şi iubirii în aceastǎ lume.Gata!Ştiu!Trebuie sǎ ajungem la piramida iubirii.Dar doar dacǎ eşti de acord.
Peste câteva minute te trezeşti şi tu.Atunci când deschizi ochii tǎi atât de limpezi sunt cel mai fericit de pe acest tǎrâm.Dupǎ o atingere romanticǎ şi o îmbrǎțişare foarte caldǎ,înțeleg cǎ trebuie sǎ-ți spun acest adevǎr.Trebuie sǎ-ți spun despre promisiunea fǎcutǎ.Ştiu cǎ mǎ iubeşti,dar nu vreau sǎ suferi.
Vreau sǎ iubeşti la fel de mult şi dupa ce voi pǎrǎsi acest tǎrâm.
Viața mea este pe sfârşite,dar tu ai o viațǎ lungǎ în fațǎ.
Nu trebuie sǎ fi nefericitǎ..Te iubesc,iar eu pot fi fericit numai dacǎ zâmbeşti...Tu eşti totul pentru mine...
Vreau sǎ-ți spun un secret.nimeni nu trebuie sǎ ştie..
-Ce secret dragul meu?Este un lucru important?
-Nici eu nu ştiu.Dar trebuie sǎ mǎ crezi.Am fǎcut o promisiune îngerilor.Peste 7 zile voi fi nevoit sǎ pǎrǎsesc aceastǎ viațǎ.Eşti tare frumoasǎ.Mai uimit şi nu trebuie sǎ suferi.Sǎ ştii cǎ te-am iubit foarte mult,draga mea...
-Nu se poate,nu poate fi adevǎrat!
-Larissa,nu plânge.Promite-mi cǎ dupǎ ce voi pǎrǎsi pentru tot timpul aceastǎ viațǎ,tu vei continua sǎ zâmbeşti.Promite-mi.Te implor...
-Nu pot sǎ iubesc o altǎ persoanǎ!
-Te rog sǎ încerci.Am încredere cǎ vei reuşi...
-Dar de ce ai fǎcut acea promisiune?
-Pentru tine,pentru a putea fi în stare sǎ te gasesc din nou.Dar hai sǎ nu mai vorbim.Hai sǎ ne iubim în tǎcere.Vin-o mai aproape de mine.Lasǎ-mǎ sǎ explorez trupul tǎu.
Zâmbeşte...
Iatǎ cǎ aceastǎ zi este pe sfârşite.Dupǎ ce soarele va apune îmi vor rǎmâne doar 7 zile de trǎit..7 zile de iubit.Privesc nemişcat ochii tǎi atât de minunați.Aş vrea sǎ spun cǎ te iubesc,aş vrea sǎ-ți spun cǎ eşti frumoasâ.Dar te-aş minți,pentru cǎ tu eşti mult mai frumoasǎ decât frumusețea,iar eu simt pentru tine sentimente mult mai profunde decât iubirea.Inima mea este fericitǎ...
Ştiu cǎ totul se va sfârşi cât de curând,dar vreau sǎ mǎ bucur,
împreunǎ cu tine,de ultimele mele clipe de viațǎ..Mi-ar plǎcea foarte mult ca timpul sǎ se opreascǎ,sǎ pot sta lângǎ tine pentru o fracțiune din eternitate...Dar iatǎ,cǎ acest animal sǎlbatic este mult mai rapid decât orice avion sau rachetǎ.Timpu nu se poate opri.Nici eu nu pot trǎi fǎrǎ zâmbetul tǎu.Tu eşti totul pentru mine.Te privesc pentru câteva ore.Sunt atât de fericit.
Sufletul meu danseazǎ în inima atât de întunecatǎ pânǎ la apariția ta.Sunt nebun dupǎ vocea ta.Deodata telefonul sunǎ.
Este pentru tine.Trebuie sǎ pleci.A intervenit o problemǎ iar tu trebuie,din pǎcate,sǎ pleci.
Rǎmân singur în încǎperea apartamentului.Pleci,promițându-mi cǎ vei veni cât mai curând.A mai trecut o zi!Au mai rǎmas doar 6.Doar 6 rǎsǎrituri şi tot atâtea apusuri.Dar în aceste zile este destul timp pentru o mulțime de zâmbete,este timp pentru iubire.Gândul meu este numai la tine.Ştiu cǎ trebuie sǎ-i întâlnesc pe toți prietenii mei înainte de a pleca.Dar mai întâi vreau sǎ te iubesc,vreau sǎ te privesc.Rudele mele nici nu ştiu cǎ viața mea este atât de scurtǎ şi frumoasǎ.Tu eşti totul,tu eşti viața mea.Practic eu nu voi muri niciodatǎ.Trupul meu se va odihni pentru totdeauna pe aceastǎ planetǎ.Dar sufletul meu,chiar şi atunci când va ajunge în acel întuneric se va gândi la tine.Chiar dacǎ infernul mǎ va înconjura,eu tot la zâmbetul tǎu mǎ voi gândi.Sǎ nu plângi,continuǎ sǎ iubeşti.Vin-o lângǎ mine.
Trupurile noastre sǎ danseze dansuri amețitoare.Ochii noştri sǎ pluteascǎ deasupra amintirilor.
Sǎ trǎim aceastǎ clipǎ împreunǎ.
Zâmbetele noastre sǎ vorbeascǎ cele mai mângâietoare cuvinte,iar noi doi,îndrǎgostiții sǎ fim nedespǎrțiți.~☼

☼~Eu sunt umbra trupului tǎu pe pǎmânt...~☼

☼~Îmi doresc sǎ-mi petrec aceste ultime clipe ale cǎlǎtoriei lângǎ tine.Vreau sǎ-ți mai privesc mǎcar o datǎ ochii.Vreau sǎ-ți mângâi sufletul şi sǎ-ți privesc umbra trupului.
Apoi,când ultima secundǎ va muri,eu te voi privi...Îți voi atinge zâmbetul tǎu de zeițǎ a acestui univers.Apoi,voi pleca.Ştiu,mǎ tot gândesc la acest moment.Sunt cuprins de un foc ucigaş al fricii.Îmi este teamǎ de durerea de a fi atât de liber în tǎrâmul necunoaşterii,atât de singur.Tremur,tremur şi numai mǎ pot opri.Nu ştiu ce sǎ fac,nu ştiu.Aş vrea ca aceastǎ despǎrțire sǎ fie precum un rǎsǎrit,sau poate un apus.Îmi doresc sǎ nu plângi,
nu vreau sǎ suferi.Vreau sǎ trǎieşti în continuare cu zâmbetul pe buze,pentru cǎ drumul tǎu în aceastǎ lume este un dans amețitor al iubirii.Danseazǎ,pentru cǎ astfel inima mea,care este pentru totdeauna numai a ta,va zâmbi.Când tu eşti fericitǎ,totul în jurul meu este atât de frumos.Nu pot descrie aceastǎ situație minunatǎ,pentru cǎ nu s-au inventat cuvinte pentru asemenea clipe de magie.Da,iubirea este o clipǎ eternǎ de iubire,simțitǎ şi exprimatǎ într-un spațiu infinit.
Când iubirea creazǎ douǎ torțe în sufletele unei perechi,armele dispar,prefǎcându-se în condiții favorabile vieții. Sunt atât de singur.Privesc în jurul meu,sunt foarte trist.Ai dispǎrut,nu ştiu unde te afli,nu ştiu ce sǎ mai cred.Ştiu cǎ mǎ iubeşti şi n-ai fi plecat niciodatǎ fǎrǎ sǎ mǎ anunți.Simt cǎ se aproprie o furtunǎ care-mi va distruge inima.Nu ştiu de ce se va întâmpla aşa ceva,nu ştiu de ce în aceastǎ zi,în ziua eclipsei,zâmbetul tǎu s-a ascuns..Nu ştiu nici mǎcar cât va dura aceastǎ eclipsǎ nesuportabilǎ sufletului meu..
Aştept apariția zâmbetului tǎu cǎlduros,aştept venirea ta lângǎ inima mea.Te aştept,pentru cǎ ştiu cǎ vei veni,dar iatǎ cǎ mai am puține zile de trǎit.Poate minute,poate ore!Dar nimic nu mai conteazǎ.Deşi am descoperit rǎspunsul la enigmele vieții mele,deşi am trǎit o viațǎ atât de misterioasǎ şi frumoasǎ,totul pare schimbat în jurul meu.Ştiu cǎ am iubit,înțeleg cǎ aceastǎ iubire nemuritoare m-a învǎțat sǎ pǎşesc în aceastǎ lume.
Iubirea este forțǎ care mi-a dat puteri magice pentru a reuşi în viatța mea.Da,aceastǎ forțǎ mi-a desenat destinul sufletului meu pe pǎmânt.Dar nu ştiu de ce tocmai acum,când îmi doresc sǎ petrec ultimi paşi din viațǎ numai lângǎ tine,tu ai dispǎrut.
Nu ştiu ce zid,ce barierǎ sau ce obstacol stǎ între noi.Fericirea mi-a fost din nou furatǎ...Îmi fǎcusem atâtea visuri,atâtea idealuri.Dar iatǎ cǎ trebuie sǎ zbor din nou…Trebuie sǎ-mi folosesc aripile pentru a te gǎsi,deoarece nu este timp de lacrimi.Acum nu trebuie sǎ plâng,nu trebuie sǎ-mi reproşez anumite fapte din trecut.Nu trebuie sǎ mǎ întristez de acest prezent neclar,deoarece trebuie sǎ lupt pentru viitor.Trebuie sǎ lupt,deoarece fulgerul singurǎtǎți mǎ poate ucide în câteva secunde.Un singur gând nevinovat,o singurǎ faptǎ necugetatǎ mǎ poate ucide.
Nu stiu ce se întâmplǎ.Viața mea începe sǎ se schimbe.Furtuna aceasta care tocmai a venit a început sǎ mǎ stropeascǎ cu multǎ tristețe şi suferințǎ.În jurul me nu existǎ fericire,totul este schimbat.Îmi aduc aminte de momentele plǎcute trǎite lângǎ tine,dar nu înțeleg de ce sunt înconjurat de lacrimi.Nu ştiu unde este speranța,nu ştiu unde a dispǎrut.
Trupul meu tremurǎ,sufletul meu pare cǎ a înghețat,iar inima mea pregǎteşte ultimele aruncǎri...Ultimele bǎtǎi.Dar eu nu vreau sǎ renunț,nu vreau sǎ mǎ dau bǎtut.Ştiu cǎ te pot gǎsi,ştiu cǎ mai pot întâlni încǎ o datǎ acel zâmbet nemuritor.Îmi doresc sǎ te mai ating,sǎ te mai iubesc mǎcar pentru câteva clipe.Nu mǎ dau bǎtut,nu pot renunța..Deoarece tu eşti un vis etern,eşti drumul unic al vieții mele.Visul meu se transformǎ într-o realitate minunatǎ numai atunci când sunt lângǎ tine.Tu eşti resirația unui sistem complex bazat pe iubire,credințǎ,adevǎr şi speranțǎ..Nu-mi doresc ca acest sistem sǎ înceteze,deoarece atunci adevǎrata iubire va muri.Nu cred în finalul iubirii.Nu cred cǎ viața mea va înceta înainte de a te gǎsi...
Iubirea este strǎlucirea ce izvorǎşte din limpezimea ochilor tǎi,ea este cǎldura primitǎ prin atingeri nevinovate.Da,iubirea este clipa unicǎ de magie...
Ai un zâmbet minunat,care vindecǎ orice suflet rǎtacit în pǎdurile tristeții.Nu trebuie sǎ scapi de acest zâmbet,pentru cǎ apusul zâmbetului tǎu atât de minunat distruge zeci,sau poate sute de mii de oameni.
Sunt cavaler rǎnit de focul pasiunii,dar am gǎsit un loc unde sǎ mǎ odihnesc pentru eternitate:Inima ta.Inima ta este singurul loc unde-mi doresc sǎ-mi petrec singurǎtatea...~☼