Poem

Simți deodată, că timpul nu mai trece
crezi că-n fața ta e lumea
iar în spate nemurirea?
Eşti atras de un cuvânt neînțeles
ce se înalță, plin de taină
pe-un pământ nevizitat.
Iar o razǎ de iubire
iți săruta propriul trup,
într-o clipǎ, nesfârşită
eşti atras de-un nou pământ.
Şi un val, numit lumină
îți zdrobeşte chipul blând,
traversând cu-o privire
lumea întreagă-a amintirii…
Te trezeşti cuprins de-un vis,
unde întreaga lume îți vorbeşte
printr-un semn atât de sacru
şi atât de venerat.
O lume ciudată, dar plinǎ de viață
rǎsare-ncontinuu pe cerul plin de stele.