~Diana~Prima Iubire~

~Diana~Prima Iubire~



Prima parte





Gata!Nu mai pot trǎi aşa!Fumez sentimente,mǎ droghez cu amintiri,cu acele clipe petrecute lângǎ tine.Vreau sǎ scap,dar nu reuseşti,cǎci tu,diana,eşti cea care mi-a rǎpit inima,apoi m-ai închis pentru totdeauna în închisoarea plinǎ de acest drog al iubirii...

Ultimele discuții cu tine au fost telegrafice,deoarece întotdeauna încerci sǎ eviți orice discuție.În fine,nici nu ştiu ce sǎ mai fac,pentru cǎ într-o zi cineva mi-a pus o întrebare care m-a urmǎrit pânǎ astǎzi.Sunt convins cǎ va continua sǎ mǎ bântuie şi în urmǎtorii ani,deoarece nu cred cǎ se va întâmpla vreodatǎ,în aceastǎ viațǎ sǎ încetez sǎ te mai iubesc.Iata cum sunǎ acea întrebare care m-a fǎcut pentru câteva clipe sǎ orbesc,sǎ surzesc,iar apoi sǎ rǎmân nemişcat,deoarece niciodatǎ nu m-am gândit la acest lucru.
''Oare de ce continui sǎ o iubeşti pe ea,dacǎ ea nu ți-a arǎtat niciodatǎ cǎ te iubeşte?''-Greu de auzit asemenea cuvinte,dar şi mai greu de a gǎsi un rǎspuns...

Diana,eu te iubesc deoarece te iubesc(Sunǎ o aberație nu-i aşa?Probabil,dar cred cǎ este unicul rǎspuns la aceastǎ întrebare.)

Te iubesc deoarece prin tine mi-am recǎpǎtat,sau mai bine zis descoperit,Viața,Fericirea. Probabil cǎ nu prea eşti încântatǎ când citeşti(curiozitate,sau întâmplare) aceste rânduri,dar sper,ca printr-un miracol zâmbetul tǎu sǎ rǎsarǎ pe chipul tǎu de zeițǎ.Lasǎ-mǎ sǎ mai privesc mǎcar o datǎ acest zâmbet strǎlucitor al tǎu.Te iubesc. Dar stai,parcǎ ceva nu e în regulǎ..''Iubesc''-Nu prea sunt acomodat cu acest cuvânt,deoarece pe tǎrâmul iubirii sacre,iubirea poartǎ o altǎ denumire:Numele tǎu-Diana.
Deci o sǎ înlocuiesc,din principii sentimentale,cuvântul iubire cu numele tǎu.Sper sǎ nu te superi,deoarece îți cunosc foarte bine capacitǎțile şi cunoştințele rǎzboiului.Dar ce sǎ mai zic,tu m-ai cucerit doar cu un zâmbet(poate nevinovat,dar cine ştie,poate datoritǎ unui miracol).Mai vreau sǎ-ți mǎrturisesc ceva:De câteva zile încerc sǎ scriu câteva rânduri,fraze despre tine,despre iubire.Dar nu reuşesc decât în momentele când îți simt cǎldura sufleteascǎ,lumina ochiilor şi vibrațiile inimii..
Sǎ revin la subiectul principal:Iubirea,tu...Pentru mine ''Diana'' este dovada clarǎ a existenței acelui foc mult cǎutat din inima sufletuluii fiecǎrui pǎmântean.''Diana'' eşti tu,zeița întrupatǎ într-un vehicul fizic nemaipomenit de frumos.Tu reprezinți echilibrul tuturor sentimentelor,cǎci prin tine am reuşit sǎ strǎbat clipe de fericire atunci când rǎmâneam rǎtǎcit în privirile tale,dar şi momente de groaznicǎ suferințǎ,deoarece singurǎtatea şi propriile greşeli m-au fǎcut sǎ-mi urǎsc incapacitǎțile de a-mi depǎşi limitele acestui corp în care trǎiesc.Cǎci în prezența ta,mi-am dorit întotdeauna sǎ fiu mai bun,pentru cǎ îmi dǎdeam întotdeauna seama cǎ tu meriți ceva special..
Sǎ vorbesc câte ceva şi despre naşterea acestui sentiment minunat,dar şi periculos,pe care am decis sǎ-l denumesc cu ajutorul numelui tǎu:''Diana''(nu o sa spun prea multe,deoarece nu îmi pot permite sǎ vǎ rǎpesc plǎcerea de a-l descoperi singuri!).
Totul a pornit de la un cântec divin,un cântec de lebǎdǎ.Acolo,la intersecția celui mai curat şi linistit ocean cu cel mai încântǎtor uscat ,a apǎrut ceva,care nu poate fi astǎzi comparat cu ceea ce existǎ în mediul înconjurǎtor.Era o entitate,nou-nǎscutǎ în urma unui ritual sacru,care urma sǎ devinǎ cel mai puternic medicament,dar şi cea mai periculoasǎ armǎ pentru civilizația umanǎ.''Diana’' a început în doar câteva secunde sǎ strǎbatǎ întreaga planetǎ.Totul în acele momente s-a schimbat!Totuşi,nu ştiu exact motivul pentru care universul a decis ca aceastǎ forțǎ sǎ transforme aceastǎ lume,dar cred cǎ totul este pentru o lume mai bunǎ!
Dupǎ ce am încercat sǎ descriu câte ceva despre cea mai importantǎ naştere care avut loc pe acest pǎmânt,am gǎsit rǎspunsul la intrebarea:De ce te iubesc?
Te iubesc pentru cǎ în tine am descoperit magia,norocul de care aveam nevoie.Când te-am gǎsit pe tine,când am primit acel zâmbet nemuritor,m-am transformat.Din acel moment nu am avut niciodatǎ puterea de a fi supǎrat,nǎcǎjit pe aceastǎ viațǎ.
Deşi iubirea mi-a adus şi situații critice,eu tot am continuat sǎ te iubesc.(Din pǎcate tocmai acum ai plecat-la ora 17:20-aşa cǎ trebuie sǎ termin şi eu,deoarece magia cuvintelor este prezentǎ numai când eşti prin preajmǎ!)

~A doaua parte~



Plâng!Acest fenomen ''Diana'' este astǎzi,în aceste momente,pe sfârşit,deoarece tocmai acum câteva minute m-am întors dintr-un vis ciudat..Dar nu prea îl pot numi vis,deoarece a fost un coşmar!În fine,nu are rost sǎ scriu prea multe despre acest coşmar,deoarece nu îmi doresc sǎ alung zâmbetul de pe fața celor care citesc rândurile acestea!
Iata ce mi s-a mai întâmplat(observ cǎ scriu foarte greu aceste rânduri de despǎrțire,deoarece nu sunt obişnuit cu asemenea cuvinte înghețate):Eram acolo,pe tǎrâmul tǎu,al iubirii.Pǎşeam la început fricos,apoi am prins curaj,deoarece vocea ta mǎ chema.Însǎ nu mi-am dat seama cǎ aceasta chemare va fi ultima,deoarece ochii tǎi,atât de amețitori,m-au facut sǎ mor,dar numai dupǎ ce am fost chinuit.

Am asistat la sfârşitul iubirii..Acea dorințǎ a mea de a ajunge pe tǎrâmul unde credeam cǎ te afli,m-a fǎcut sǎ ajung chiar în fața acelei furtuni,acelor valuri uriaşe…Atunci,acolo,în momentele furtunii am observat acea entitate,nǎscutǎ din iubirea magicǎ dintre cer şi pǎmânt,dintre uscat şi apǎ,pregǎtindu-se de plecare,deoarece pǎmântenii nu au înțeles-o,nu au iubit-o niciodatǎ.Dupǎ aceastǎ întâmplare am fugit,te-am cǎutat,deoarece aveam nevoie de îmbrǎțişǎrile tale.

Iatǎ cǎ am strǎbǎtut toatǎ aceastǎ suprafațǎ ce înconjura planeta,nu te-am gǎsit.Te-ai ascuns,sau ai fugit de mine?Nici eu nu ştiu..Dar astǎzi,adicǎ în viitorul pe care sper sǎ nu îl trǎiesc niciodatǎ,stau singur...Sunt,dacǎ pot spune cǎ mai sunt ceva în absența ta,sunt trist,fǎrǎ puteri,deoarece te-am pierdut pe tine.Am rǎmas singur în aceastǎ pustietate înfricoşǎtoare.Aceste rânduri vor fi ultimele,deoarece totul la final se va termina.Mi-a rǎmas doar amintirile tale,amintirile pline cu parfumul iubirii.''Diana'',trebuie sǎ mai scriu ceva despre aceasta entitate care m-a pǎrǎsit .Îmi este greu sǎ vorbesc în absența ta,sau a ei,cǎci sincer nici eu nu ştiu ce mǎ face sǎ ajung în aceastǎ stare.Poate eşti tu,poate este ea,

iubirea.

Vreau sǎ mulțumesc în primul rând ochilor tǎi care m-au lǎsat sǎ-i strǎbat atunci când aveam nevoie de inspirație,de putere.Trimit îmbrǎțişǎri trupului tǎu de zeițǎ,zâmbetului tǎu nemuritor.Apoi,îți mulțumesc ție,iubire adevǎratǎ,cǎci m-ai ajutat sǎ trǎiesc pentru câteva clipe senzația de fericire…Atunci când mǎ aflam lângǎ tine,totul era minunat.Mulțumesc şi rǎmân recunoscǎtor toatǎ viața.Ştiu,cǎ aceastǎ perioadǎ care va urma,este prețul pe care treuie sǎ-l plǎtesc pentru acele clipe magice de iubire!

~A treia parte~



Cred cǎ ce am scris acum câteva ore este numai un vis,fiindcǎ

astǎzi,când razele soarelui mi-au mângâiat fața,când totul a început sǎ se echilibreze,am deschis din întâmlare o carte.Nu îmi aduc aminte titlul sau autorul,dar atunci când am deschis cartea am observat ceva:De fapt un nume(nu vǎ mai țin în suspans,aşa cǎ am sǎ trec direct la subiect)!Adriana!Asta scria pe pagina pe care o dechisesem la întâmplare.Am crezut inițial cǎ cineva care a rǎsfoit aceastǎ carte,scrisese acest nume,cu litere mari,culoare roşie,în josul paginii 26.Am citit acea paginǎ,dar sincer nu era o carte interesantǎ,aşa cǎ am pus-o la locul ei.Apoi mi-am continuat programul stabilit pentru aceastǎ vacanțǎ de varǎ.Nu cred cǎ intereseazǎ pe cineva ce am mai fǎcut eu în aceastǎ zi.dar,deodatǎ aud zgomotul paşilor tǎi pe care îi cunoşteam foarte bine.M-am uitat în jur,dar nu era nimeni.Am simțit apoi îmbrǎțişarea ta de care aveam nevoie,sǎrutul tǎu.Deşi nu te vedeam,tu erai aici,lângǎ mine. Acum mǎ aflu în acelaşi loc unde te-am întâlnit în aceastǎ dimineațǎ. Atunci,am priceput totul!Iubire,tu şi Diana!Renaşterea universului, renaşterea mea,renaşterea iubirii!

Pentru a înțelege vǎ prorpun un joc în care sǎ fiți foarte atenți, deoarece am fǎcut o descoperire,sau am gǎsit o dovadǎ a existenței unei raze de soare pe pǎmânt.Poate cǎ este o simplǎ coincidențǎ, dar poate cǎ este un mesaj foarte important pentru mine.
Adriana,este un nume de fatǎ,deci asta înseamnǎ cǎ descoperirea se referǎ la o fatǎ,o ființǎ de sex feminin.Din acest nume putem forma numele Diana(Simboul iubirii) împreunǎ cu cuvântul Ra (Soarele în mitologiile Egiptene).Aşadar:Adriana=Diana+Ra,adicǎ Diana-Soare.Minunat,splendid.Dǎ-mi voie ca de acum înainte când vorbesc cu tine,sau când te strig sǎ folosesc acest nou nume:Diana-Ra:Femeia,zeitatea soarelui.
Acum îmi dau seama cǎ lumina strǎlucitoare a ochilor tǎi îşi are originile în soarele care încǎlzeşte aceastǎ planetǎ.Da,asa este:Tu eşti singura persoanǎ care îmi dǎ puterea de a trece cu bine peste obstacolele vieții.Aş vrea sǎ-ți spun foarte multe cuvinte,însǎ ştiu cǎ douǎ sunt de ajuns:Te iubesc! Tu eşti tot ce am mai prețios pe aceastǎ planetǎ:Diana-Ra,raza mea de soare universalǎ!
Zâmbeşte!Eşti frumoasǎ!



*Revin mâine cu completǎri,deoarece tu eşti jurnalul vieții mele.Eşti tot!

~A patra parte~



Diana!Astǎzi îți predau inima mea,deoarece la tine este mai în siguranțǎ!Nu ştiu unde eşti,deoarece astǎzi nu am mai observat rǎsǎritul zâmbetului tǎu,nu am mai auzit melodia pasului tǎu,nu am mai auzit nici mǎcar un cuvânt!Mǎ tot gândesc dacǎ ai sǎ citeşti cumva tot ceea ce eu scriu despre tine şi despre iubire.Aş vrea sǎ mai scriu câte ceva despre tine,dar cred cǎ nu de acest lucru este nevoie acum,în aceste momente.Este nevoie de fapte,de gesturi nebuneşti.poate fi un zbor spre paradis sau o coborâre spre infern.Poate fi totul,dar orice greşealǎ poate face sǎ nu mai existe nimic...Decât tristețe…Doamne fereste!
Diana!simt nevoia sǎ-ți mǎrturisesc câteva lucruri.Viața mea este un buchet de trandafiri,deoarece tu eşti grǎdina naşterii şi buchetul vieții,aventurile acestor trandafiri.Probabil cǎ nu mǎ crezi,dar ştiu cǎ aceste lucruri pe care tot le fac nu sunt degeaba,deoarece va sosi clipa îmbrǎțişǎrii eterne,unde noi doi,tu şi cu mine,vom pǎşi pentru încǎ o datǎ(nu pot spune pentru prima datǎ,deoarece am mai fost împreunǎ acolo,în logosul iubirii,şi nici pentru ultima datǎ,deoarece viața e plinǎ de mistere şi aventuri!) în piramida universalǎ a iubirii...
Privesc de la fereastrǎ afarǎ.Ştiu,cǎ la câteva blocuri depǎrtare eşti tu.Aş vrea sǎ fug pânǎ la tine,dar nu ştiu ce mǎ opreşte.Aş vrea sǎ-ți invadez inima cu iubire adevǎratǎ.Aş vrea sǎ te îmbrǎțişez.Aş vrea,Diana,în primul rând sǎ te iubesc!
Nu ştiu de ce nu ai mai apǎrut astǎzi.Deşi nu m-ai crezut,iatǎ cǎ orice moment de singurǎtate,orice dispariție a ta,mǎ face întotdeauna sǎ înnebunesc.Când eşti în preajma mea corpul mi se încǎlzeşte,când nu eşti lângǎ mine îngheț!

Mǎ tot gândesc la tine.Cred cǎ dacǎ intuiția femininǎ nu este un mit,atunci tu ar trebui sǎ ştii cǎ eu tot ce am scris,tot ce am facut,au fost pentru tine!Pentru cǎ inima mea este un ceas,care colindǎ cele 12 ore de iubire într-un interval mistic,de nedescris!





10 secunde.Douǎ cuvinte şi o istorie a viitorului incertǎ.Te iubesc,dar iatǎ cǎ de fapt este un singur cuvânt:Diana!!!Acest unic nume,care trǎieşte etern în inima şi mintea mea,este în stare sǎ îmbrace întreaga lume în trandafiri,zâmbete şi bineînțeles iubire.
Mǎ uit în jur.Sunt eu,singur în fața unui bloc în care deşi nu am urcat niciodatǎ scǎrile,îmi este foarte cunoscut,deoarce aici locuieşti tu.În mâna mea țin un buchet de trandafiri,dar ştiu cǎ aceste flori. deşi sunt frumoase,nu pot egala frumusețea ta.Parfumul lor este o simplǎ adiere pe lângǎ mirosul tǎu amețitor.dar nu prea ştiu ce sǎ fac.Aş vrea sǎ povestesc fiecare detaliu,fiecare amǎnunt,dar nu pot,deoarece îmi este teamǎ ca altcineva,poate mai bun ca mine,m-ai priceput,sǎ se îndrǎgosteasca de tine atunci când va afla cât de minunatǎ eşti.Dar nu pot nici sǎ nu vorbesc despre tine,deoarece fiecare cuvânt pe care îl scriu aici este de fapt aerul pe care îl respir. Diana!Diana!Acest cuvânt îmi bântuie întreaga mea viațǎ.Vreau sǎ-ți mǎrturisesc cǎ aceastǎ scrisoare(de dragoste,dar cred cǎ e ceva mai presus de dragoste între sufletele noastre)este un medicament pe care un medic mi l-a recomandat.La început am crezut cǎ acest medicament va face ca iubirea imposibilǎ dintre noi doi sǎ înceteze pentru totdeauna.Dar nu a fost aşa,deoarece efectul a fost total invers.Fiecare literǎ,fiecare cuvânt a fǎcut ca eu sǎ te iubesc mai mult.Încet,încet ating infinitul iubirii:Acel minunat fenomen sacru pe care alchimiştii se tot chinuie de ceva vreme sǎ îl descopere...
Diana,tu eşti lumina primei stele adevǎrate din acest univers,eşti prima radiație,primul flux de energie şi speranțǎ din aceastǎ lume infinitǎ.Eşti cea mai importantǎ fǎpturǎ,cea mai importantǎ.Poate cǎ nu ma crezi,nu e nicio problemǎ,sunt obişnuit.Nimeni nu vrea sǎ asculte aceste cuvinte,deoarece cred cǎ sunt spuse de un nebun...
Diana,nu ştiu dacǎ îți vine sǎ crezi,dar am descoperit centrul universului,adicǎ locul unde existǎ perfecțiunea,locul cel mai strǎlucitor,cel mai frumos din acest univers.Acest loc este în inima ta.Pentru cǎ acolo am reuşit sǎ gǎsesc pietrele prețioase ale iubirii...
Diana!Ce nume frumos ai!De acum înainte nu mǎ mai tem de bolile ce le pot lua,deoarece atunci când rostesc numele tǎu mǎ simt vindecat,purificat!Eşti o zeițǎ!

~A şasea parte~



Ok,ştiu cǎ totul în jur a devenit ciudat.Încep sǎ mǎ acomodez cu aceastǎ schimbare,deoarece ştiu cǎ nu se va mai schimba niciodatǎ.

În aceste momente,douǎ cuvinte sunt prezente în mintea mea,iar pentru a le putea defini trebuie sǎ folosesc nişte cuvinte pe care brusc le-am uitat.Primul cuvânt sunt convins cǎ îl ştiți:Diana!Acesta este unul din cele douǎ cuvinte care este prezent în mine.Numele tǎu îmi defineşte în acelaşi timp cea mai minunatǎ,cea mai frumoasǎ ființǎ din acest univers:Pe tine,deoarece el este cuvântul pe care îl rostesc atunci când te caut sau te chem,când strig sau şoptesc cuvinte nerostite niciodatǎ.Pentru cǎ acest cuvânt este ființa pe care o iubesc cel mai mult.Însǎ,în acelaşi timp,Diana îmi exprimǎ în totalitate sentimentul profund al iubirii...Diana:Un suflet şi o iubire eternǎ...

Cel de-al doilea cuvânt este unul nou pe care tocmai astazi l-am descoperit:Disperarea.Recunosc,sunt disperat,deoarece tu eşti unica mea iubie.Fǎrǎ tine nu pot sǎ mai trǎiesc,chiar dacǎ pe pǎmântul acesta existǎ alte milioane de fete de care m-aş putea îndrǎgosti.

Încerc zilnic sǎ renunț la acel gând de sfârşit de iubire,când tu ai putea trimite sǎgeata iubirii în trupul şi sufletul altui muritor.Renunț sǎ cred cǎ voi sfârşi înainte de a gusta din acest sentiment magic. Refuz sǎ cred cǎ viața mea va fi întotdeauna departe de tine!!

~A şaptea parte~



*13 August…

O zi care mi-a adus multe rǎspunsuri.Din pǎcate am primit doar rǎspunsuri pe care nu doream sǎ le aud vreodatǎ.Mi-am dat seama cǎ lumea mǎ considerǎ un nebun,poate ca aşa sunt,având în vedere cǎ sunt foarte diferit.Multe persoane susțin cǎ dragostea ta este dǎruitǎ altui baiat.

Diana!Poți iubi oricâte persoane doreşti,mǎ poți urî sau chiar ignora tot timpul,dar nu prea conteazǎ,deoarece eu am nevoie de zâmbetul tǎu.Îmi dau seama cǎ sunt diferit,deoarece în mine existǎ ceva,cineva pe care nu îl cunosc.În clipele în care sunt îndrǎgostit de tine,nu pot fi un om obişnuit.Sper cǎ tot ceea ce am fǎcut pânǎ acum,dar şi ceea ce urmeazǎ sǎ fac sǎ nu fie în zadar.

Stop!nu acesta este stilul în care îmi doresc sǎ scriu.

Supǎrǎrile mele,frǎmântǎrile sau propriile neputințe nu trebuie dezbǎtute aici.Nu vreau ca în lumea aceasta sǎ curgǎ lacrimi,fiindcǎ trebuie sǎ ajutǎm sǎ renascǎ.Trebuie sǎ plantǎm în noi,copaci ai acestei planete,în sǎmânța noastrǎ sufleteascǎ mireasma iubirii...
Vreau sǎ te anunț cǎ din nefericire(nu mǎ întreba a cui nefericire,deoarece eu sunt dependent de tine,dar tu poate cǎ preferi persoane total opuse) voi înceta sǎ mai scriu despre tine.Gata!Ai scǎpat!Am scris cea ce trebuia sǎ scriu despre tine. Eşti liberǎ sǎ zbori oriunde doreşti,însǎ te rog sǎ nu uiți niciodatǎ cǎ pe aceastǎ planetǎ,în acest univers existǎ un suflet,un om,care te iubeşte!

Of,cât de greu spun acest cuvânt:iubire.Ce pǎcat cǎ mintea omeneascǎ nu a putut inventa un cuvânt care sǎ poata defini exact ceea ce eu simt pentru tine...Pentru cǎ acea persoanǎ care are sentimente reale,mult mai profunde decât iubirea fațǎ de tine,sunt eu.Îți urez fericire şi multǎ iubire din partea celor pe care îi consideri prieteni!Tu vei rǎmâne întotdeauna,indiferent ce se va întâmpla, femeia soare,ființa pe care am iubit-o cel mai mult,zeița mea rebelǎ:Diana...
Închei aici aceastǎ minunatǎ poveste realǎ.Dacǎ Diana va citi aceste rânduri sper sǎ îi placǎ.Sper ca aceste rânduri,scrise de o forțǎ din interiorul meu,sǎ aducǎ zâmbetul pe chipul fiecǎrui cititor. Dacǎ voi simți vreodatǎ nevoia sǎ reîncep sǎ scriu despre tine,adicǎ în momentele când sentimentele invadeazǎ inima,voi scrie din nou. Însǎ,aş vrea sǎ mai spun câteva cuvinte pentru Diana înainte de a pǎrǎsi aceastǎ descriere a unei zeitǎți adevǎrate:te iubesc cu adevǎrat!

~A opta parte~



De ce zbor când toatǎ lumea aleargǎ pe pǎmânt?

De ce visez când toatǎ s-a schimbat?

De ce sunt fericit şi totuşi trist?

Când pe acest pǎmânt nu mai existǎ sentimente.Sunt încǎ om, probabil ultimul,cǎci toți s-au transformat,s-au preschimbat..



~Rugǎciune pentru iubirea mea Diana…~
Atotcreatorule,cel care ai trimis focul etern al iubirii
în sufletul trupului meu,în sângele vieții mele,
Cel care m-ai fǎcut sǎ observ lumina ochilor ei,
cǎldura trupului şi frumusețea acestei ființe,
Te rog ca mǎcar pentru o clipǎ
în acest univers sǎ fiu alǎturi de ea.



Fǎrǎ ea,ce rost ar mai avea viața?
Cum aş putea trǎi fǎrǎ iubire?


Desigur cǎ nu pot...
Viața mea depinde de ea
luminǎ,cǎldurǎ şi putere,
toate acestea le pot gǎsi
numai dacǎ voi sta lângǎ ea...



Atotputernicule,dacǎ ştii cumva
cǎ nu mǎ va iubi vreodatǎ,
Atunci nu mǎ mai lǎsa în suferințǎ!
Mai bine du-mǎ în locuri neştiute,nelocuite,
sǎ uit,deşi nu vreau,deşi nu pot...
Sǎ uit ce e iubirea!


Dar dacǎ ştii cumva
cǎ dupǎ multǎ suferințǎ mǎ va iubi
mǎcar pentru o clipǎ,
Atunci te rog,nu mǎ lǎsa sǎ mor!



De ştii cumva cǎ visul meu se va-mplini
şi-o voi iubi precum n-am mai iubit pe nimeni,
Te rog sǎ-mi fi alǎturi în vremuri de singurǎtate şi tristețe.



Nu-ți cer s-o mai creezi încǎ o datǎ,
trimite însǎ,în trupul ei,

sǎgeata nemuritoare a iubirii.
Şi te mai rog ceva
înainte de a incheia aceastǎ rugǎciune:
Nu lǎsa pe nimeni sǎ o rǎneascǎ,
Nu permite nimǎnui sǎ o facǎ nefericitǎ.
Alungǎ suferința şi apǎrǎ-mi iubitǎ pe drum.
Mai bine,trimite toate acestea,aici,la mine!

*Diana.Tu eşti emanația dragostei pe pǎmânt.Te-am cunoscut într-o zi fierbiinte,în care razele soarelui au devenit mai cǎlduroase numai dupǎ ce au trecut prin tine,deoarece tu eşti soarele care-mi încǎlzeşte inima...


Soarele rǎsare din nou!!!!

~A noua parte~



Vǎd cǎ nu mǎ pot ține de promisiunea de a închide aceastǎ poveste,cǎci aici am îngropat,am ascuns amintirile plǎcute trǎite lângǎ tine.Aici se aflǎ o parte din inima mea,cǎci atunci când vorbesc despre tine am nevoie întotdeauna de cele mai limpezi şi nobile sentimente.Nu o sǎ scriu azi prea multe,deoarece inpirația mea se stinge,încet,dar sigur.Aş vrea sǎ-ți spun cǎ te iubesc,dar ştii prea bine cǎ te iubesc.Aş vrea sǎ-ți spun cǎ vreau sǎ trǎiesc toatǎ viața mea lângǎ tine,dar uite cǎ nu pot spune aceste cuvinte,deoarece astǎzi mi-am dat seama cǎ îți fac mai mult rǎu decât bine dacǎ te iubesc cu adevǎrat nu trebuie sǎ te rǎnesc,nu trebuie sǎ-ți tulbur liniştea cu sentimentele mele.Nu voi renunța niciodatǎ la aceastǎ iubire,dar în aceste momente,cred cǎ ar fi mai bine dacǎ nu am fi prieteni,dacǎ nu am fi aşa cum mi-aş dori,cǎci aş fi în stare în nebunia mea de a te cuceri sǎ îți produc,involuntar,o mare durere în suflet.Nu vreau sǎ fiu un obstacol în viața ta.

Observ cǎ am început sǎ scriu cuvinte reci.Încerc sǎ regǎsesc ochii tǎi,sǎ regǎsesc puterea de a scrie din nou cuvinte calde,de iubire.Dar e imposibil,am renunțat.E atât de ciudat cum un gând, acela de a-ți face rǎu într-o zi,m-a fǎcut sǎ înțepenesc.Acest gând m-a înghețat.

Dragostea mea pentru tine nu va înceta niciodatǎ,dar voi încerca sǎ nu mai calc niciodatǎ pe acest tǎrâm al iubirii.Mǎ voi arunca imediat în valurile jucǎuşe,puțin periculoase,ale acestei lumi.Dar înainte de a pǎrǎsi acest tǎrâm,îmi doresc sǎ te mai privesc încǎ o datǎ în ochii tǎi atât de limpezi,şi uneori cutremurǎtori.Îmi doresc o ultimǎ îmbrǎțişare,o ultimǎ sǎrutare.Şi în acelaşi timp,deşi e ultima,e şi prima.Aşa îmi este destinul.Presarat cu o mulțime de momente de singurǎtate:dificile,infernale.Dar cu o singurǎ clipǎ de iubire,pe care o numesc eternitate...



Iubirea,adicǎ Diana,este de fapt un val care se aproprie de țǎrmul inimii mele.Este prea mare,prea puternic.Ştiu,voi poate cǎ îl vedeți altfel,dar ce conteaza?Credeti cǎ este mic,inofensiv,dar este un val foarte mare,care se aproprie,spre mine.Încerc sǎ îl direcționez,înecerc sǎ îl controlez,pentru a diminua pagubele în cazul izbirii de acest țǎrm atât de farged al inimii mele..

Îmi amintesc în aceste momente clipele petrecute pe acea stâncǎ a singurǎtǎții.Nu pot uita niciodatǎ acele clipe.Îmi doream atunci sǎ zbor,sǎ pǎrǎsesc acea stâncǎ atât de vinovatǎ.Sǎ zbor deasupra întregului ocean.Oceanul nu reprezintǎ singurǎtatea,dar era alcǎtuitǎ dintr-o infinitate de lacrimi,o infinitate prea mare de suferințǎ,de neputințǎ,de deznǎdejde.Dar nu puteam rǎmâne pe stâncǎ,trebuia sǎ risc.Pentru tine,pentru iubirea ce se aflǎ pe aceastǎ lume,la capǎtul acelui ocean,prea departe de stânca pe care mǎ aflam.Dar nu puteam rǎmâne acolo!Aşa cǎ mi-am fǎcut curaj.Am exersat,nu m-am dat niciodatǎ bǎtut,cǎci eram protejat de flacǎra iubirii,de chipul tǎu ca de zeițǎ.Nu ştiu însǎ unde am ajuns,cǎci nu îmi mai amintesc,sunt aici,pe pǎmânt,înconjurat de mulți oameni, dintre care doar o singurǎ persoanǎ importantǎ pentru mine,o singurǎ persoanǎ în care se afla parfumul nemuritor al iubirii.Aceea eşti tu,diana!
Sunt optimist,deoarece ştiu cǎ aceastǎ iubire va triumfa,în ciudata marilor obstacole care o înconjoarǎ.Încet,dar sigur se naşte o iubire de neuitat,de nedescris,de înțeles doar de noi,actorii acestei poveşti fantastice,dar totuşi realǎ...

~A zecea parte~



Mirosul tǎu,parfumul care se odihneşte pe trupul tǎu frage,face ravagii.Îl simt,alerg dupǎ el.Sunt aşadar la vânǎtoare,într-un joc unde ştiu cǎ voi învinge dacǎ voi pierde.Curios,dar aşa este,pentru cǎ atunci când vânezi,când rǎpeşti viața unei cǎprioare,le-ai pierdut, pentru un moment,pe celalalte.Unele erau poate mai bune,dar asta îți este hrana,rodul propriului tǎu efort.Am devenit un monstru,care îşi va proteja cǎprioara,numai atunci dupǎ ce o va rǎpi..Îmi voi îngriji inamicul nevinovat,rǎnit tocmai de mine!Dacǎ vreau sǎ trǎiesc,aşa voi face.Sunǎ înspǎimântǎtor,dar asta este viața mea.Suntem în junglǎ,un animal este fǎcut sǎ ucidǎ.Sǎ ucidǎ libertatea caprioarelor,

şi apoi sǎ renascǎ în ele,flacǎrǎ iubirii..Totuşi,cǎprioara poartǎ în ea,povara greşelilor care au fǎcut-o sǎ fie atât de delicatǎ,atât de frumoasǎ,încât m-a fǎcut sǎ mǎ îndrǎgostesc de ea…



Stau şi te privesc.În jurul meu,câțiva prieteni,dar ce conteazǎ,eu doar pe tine te vǎd,.Îți privesc ochii!La fel de strǎlucitori precum îi ştiam.Au trecut 3 luni şi nu te-am vǎzut.Dar toate aceste momente au trecut.Zâmbetul tǎu a spǎlat urmele durerii,de pe nisipul încins al vieții mele.Cât mǎ bucur cǎ nu eşti prea atentǎ în aceste momente la mine.Este mult mai bine aşa.Te privesc,şi este minunat..

Strǎluceşti!Ochii tǎi,izvorul pasiunii şi al proprii mele trǎdǎri,

pentru cǎ atunci când te vǎd pǎşesc pe douǎ tǎrâmuri foarte diferite.Primul este cel al fericirii,pentru cǎ în fața mea se aflǎ o razǎ de soare coborâtǎ pe pǎmânt.Trebuie sǎ renunț,adicǎ sǎ mor.Ştiu,ți-am aflat gândurile.Ştiu ce gândeşti…Nu sunt cel pe care îl cauți,nu sunt cel la care visezi în fiecare noapte.Iubeşti pe altcineva.Sentimentele tale sunt pentru altcineva.Ok,nu te condamn,dar eu voi pǎrǎsi aceastǎ lume.Inima mea,va avea întotdeauna mirosul zâmbetului tǎu în ea,parfumul dragostei!

~A unsprezecea parte~



Ai învins…M-ai cucerit cu ajutorul unui singur zâmbet(probabil întâmplǎtor sau din dorința de a te comporta frumos).M-ai cucerit cu ochii tǎi fierbinți,strǎlucitori,cǎci numai eu ştiu cât de sclipitori,

strǎlucitori sunt.Apoi,a urmat cursa,vânǎtoare.Tu erai,încǎ eşti,

cǎprioara de care vânǎtorul,eternul ucigaş al pǎdurii,se îndrǎgostise.

Eu eram cel care trebuia sǎ te ucidǎ…Atâta tot!Trebuia doar sǎ te muşc.O micǎ ranǎ.Şi apoi gata,totul s-ar fi terminat.Erai un simplu desert pentru mine,dar ai avut intuiția,norocul,sau pur şi simplu ghinionul de a mǎ privi.Ai stat pe loc,aşteptându-mǎ sǎ ajung la tine.

Nu ți-a fost fricǎ.Astǎzi am înțeles de ce,eşti mult prea rapidǎ.Cred cǎ am îmbǎtrânit.

În momentul în care am ajuns lângǎ tine,când ți-am privit ochii profunzi,m-am îndrǎgostit de tine.Tu îmi erai hranǎ,femeia pe care nu trebuia sǎ o bag în seamǎ.Apoi,ai fugit.Am încercat sǎ te prind,

dar nu am putut.Zâmbetul tǎu mi-a înghețat puterea de a te prinde.

Deşi era fierbinte,m-a înghețat.M -am îndrǎgostit de tine,dar,trebuie sǎ renunț.Frumusețea ta a trezit în mine dorința de a te avea lângǎ mine,şi asta te-ar rǎni cu siguranțǎ.Nu neapǎrat datoritǎ faprtului cǎ sunt un monstru.Cine ştie,poate cǎ nu sunt chiar un monstru.Sunt îndrǎgostit,viciu periculos pentru o ființǎ ca mine.Aşa cǎ este mai bine sǎ renunț.Nu vreau sǎ-ți rǎpesc liberatatea,sau şi mai rǎu,

dragostea.Nu vreau sǎ-ți rǎpesc în niciun fel fericirea.Aşa cǎ,final de poveste..Totul s-a terminat,indiferent de ce se va mai întâmpla.Nu voi înceta nicodatǎ sǎ te iubesc,dar nu voi fi nciciodatǎ persoana care va accepta sǎ te rǎneascǎ.Din pǎcate,indiderent de sentimentele tale,sau ale mele,nu vom fi niciodatǎ împreunǎ…

~A douasprezecea parte~



Trebuie sǎ renunț!Nu vreau,dar trebuie.Nu-mi doresc acest lucru,

nu pot face aşa ceva,dar pentru tine trebuie sǎ încerc.Te iubesc la nebunie,eşti tot ce am mai bun pe aceastǎ lume,în acest univers.

Eşti viața mea,dar nu pot continua.Mi-am dat seama cǎ te rǎnesc.

Iubirea mea îți produce durere.Trebuie sǎ renunț,chiar dacǎ asta înseamnǎ sǎ mor,sau şi mai rǎu,sǎ fiu nefericit întreaga mea viațǎ.Nu sunt potrivit pentru tine,nu sunt acel fǎt-frumos pe care îl aştepți.Nu sunt,nu sunt cel mai bun pentru tine.Sunt doar un om.Nu te pot face fericitǎ,nu te pot face sǎ zâmbeşti.Nu pot face nimic pentru tine.

Iubirea mea,este un obstacol în viața ta.Meriți ceva mai bun,mult mai bun.Nu voi înceta sǎ te iubesc.Te voi iubi etern,toatǎ viața mea.

Nu voi iubi pe nimeni precum te iubesc pe tine.Tu eşti dragostea unicǎ,prima şi ultima.Eşti rǎsǎritul vieții mele.Eşti tot,dar tocmai de aceea,fiindcǎ te iubesc,voi face acest lucru.Sper sǎ mǎ înțelegi…

Voi înceta sǎ arǎt cǎ te iubesc.Te voi lǎsa în pace,nu te voi mai stresa niciodatǎ.Nu te voi mai necǎji.Eşti liberǎ!Ştiu cǎ iubeşti pe altcineva,nu sunt deloc gelos.Sunt fericit,pentru cǎ ştiu cǎ eşti fericitǎ atunci când iubeşti.Pentru tine viața merge mai departe.A mea se va opri aici.Nu ştiu cât timp voi mai sta aici,dar vreau sǎ-ți spun pentru ultima datǎ:Te iubesc...

~A treisprezecea parte~



Mǎ aflu din nou în fața ochilor tǎi.Privesc atent,încercând sǎ înțeleg ceea ce tu gândeşti.Zâmbesc,pentru cǎ reuşesc sǎ pǎtrund pentru câteva secunde în gândurile tale..Le cunosc,le înțeleg,dar din pǎcate,aceste gânduri sunt valuri,valuri care-mi cutremurǎ fiecare sentiment.Eşti tu,Diana,zeiața,muza mea,cea care stai mereu în banca ta,sau te comporți precum un om normal.Tu,stai mereu fǎrǎ sǎ faci mare lucru.Eu stau şi te privesc.Ore întregi!Tu eşti inspirația mea,vechea şi eterna iubire adevǎratǎ.

Chiar dacǎ tu nu mǎ iubeşti,chiar dacǎ eu sunt nebun dupǎ tine,totul este minunat,deoarece eşti inspirația şi respirația vieții mele.Cum ar fi fost viața dacǎ nu te-aş fi cunoscut?Cred cǎ un coşmar.Ştiu,par un ciudat,cǎci sunt singurul care nu viseazǎ.Voi sunteți încǎ în acel coşmar,nu ați reuşit sǎ vǎ treziți.Dar eu trǎiesc într-o relitate plinǎ de sentimente,şi mai ales de iubire.Toate datoritǎ ție,deoarece ai presǎrat praful magic,un zâmbet,un sǎrut invizibil,cu care m-ai trezit.Sǎ revin totuşi,la ceea despre care-mi place întotdeauna sǎ vorbesc:Diana…

Am reuşit,în ultimul timp,sǎ pǎtrund în lumea propriilor tale gânduri.Ştiu,poate cǎ nu o sǎ mǎ crezi,dar nu cred cǎ mai are vreo importanțǎ.Ştiu,tu iubeşti,te gândeşti mereu la un bǎiat,pe care-l iubeşti foarte mult.Tu iubeşti,eşti îndrǎgostitǎ de un Marius,un bǎiat mai mare ca tine.Mǎ uit în ochii tǎi!Nu mǎ mai pot abține,încalc toate regulile.În jurul meu nu mai existǎ nimic.Tu …Doar tu ai rǎmas.Nu ştiu prea multe despre Marius,dar îmi dau seama cǎ ai observat privirea mea.Te gândeşti la mine.Minunat,te enervez,dar te şi iubesc.Ştiu,probabil ar trebui sǎ tac.

Despre Marius aflu chiar de la tine.Te-a cucerit foarte uşor,chiar nu credeam cǎ eşti aşa,te credeam mai rezistentǎ.Uneori,mi-aş dori sǎ vi la mine şi sǎ-mi dai douǎ palme,sǎ-mi spui:''Adi,stop,nu te iubesc,lasǎ-mǎ în pace.(Dacǎ vrei sǎ mai fim prieteni...)'',dar nu,tu nu spui nimic.Niciun cuvânt.Eşti aşa de tǎcutǎ!Nu ştiu ce sǎ fac.Aş vrea sǎ nu te mai rǎnesc,dar nu mai pot.Nu mǎ mai pot controla.

Într-o bunǎ zi,aşa cum ştiu cǎ se va întâmpla,tu mǎ vei ucide.Şi

nici atunci,nu vei fi vinovatǎ.Te joci cu propriile mele sentimente,

poate şi cu ale lui Marius...Nu uita,sunt un monstru,vânez iubire..

Vei fi în continuare unica femeie pe care o iubesc cu adevǎrat.Vei fi muza,zeița iubirii mele.Şi,având în considerare fericirea ta,eu voi fi fericit.E întotdeauna plǎcut,ca steaua care-ți lumineazǎ viața sǎ strǎluceascǎ atât de puternic.

Am câştigat ceva mult mai prețios decât dacǎ aş fi câştigat şi aş fi fost persoana pe care tu ai fi iubit-o.Am câştigat fericirea ta,un val uriaş de zâmbete,o adiere caldǎ şi parfumatǎ a glasului tǎu.Am câştigat imagini neprețuite existente în ochii tǎi,în sufletul tǎu.Am câştigat puterea de a auzi şi de a înțelege gândurile tale atât de nemuritoare...

~A paisprezecea parte~



Încǎ o zi in care sunt nevoit sǎ lucrez,sǎ muncesc,dar totul este pasiune.Scriu,încerc sǎ scriu câte ceva despre frumusețea ta,dar,e foarte greu,deoarece tu nu eşti ca oricare.Te privesc în ochii,

conştient de faptul cǎ tu eşti muza mea,inspirația purǎ.Dar,pe lângǎ aceastǎ inspirație,reuşesc sǎ-ți citesc gândurile.Eşti impresionantǎ.

Nu mǎ gândeam niciodatǎ cǎ te poți gândi la asemenea lucruri.Te-am subestimat,îmi cer scuze,am fost un prost.
Sunt uimit de ceea ce gǎsesc în labirintul ochilor tǎi.Îl strǎbat de nenumǎrate ori,şi de fiecare datǎ mǎ rǎtǎcesc.Nu ştiu dacǎ este bine sau rǎu,dar nu renunț.Iubesc,iubesc...Ş i asta mǎ face fericit,chiar dacǎ,tu gândeşti diferit.Eşti îndrǎgostitǎ de acel Marius,iar el...Oare ce gândeşte?Pentru mine nu conteazǎ,nu sunt gelos,dimpotrivǎ:Eşti prețioasǎ,cea mai frumoasǎ,este un lucru normal sǎ fi doritǎ de mulți oameni.Sunt om,sau ce sunt?Nu mǎ intereseazǎ dacǎ sunt om,sau orice altceva.Îmi doresc doar sǎ fiu…Alǎturi sau cât mai departe de tine.Dacǎ sunt aproape,voi fi fericit,deoarece voi intra în contact cu tine,cu eterna iubire.Eşti oare acea vulpe albǎ cu ochii roşii apǎrutǎ în visul meu?Tu eşti oare aceea care mǎ privea,care a început sǎ mârâie atunci când m-am apropriat?Şi totuşi,indiferent ce erai,sau ce eşti,nu mǎ tem decât de un singur lucru:Posibila nefericire pe care ți-o pot produce.De asta mǎ tem!Tocmai de aceea,mǎ tot gandesc,

poate cǎ este mai bine sǎ plec.Nu-mi pot permite sǎ rǎnesc ceea ce-mi doresc sǎ protejez.Nu te voi uita,te voi iubi neîncetat.Te voi proteja mereu,privindu-te cu ochii mei invizibili.

Totuşi,într-o bunǎ zi,s-ar putea sǎ rǎmân orb,dar sunt convins cǎ şi atunci,te voi putea vedea…

~A cincisprezecea parte~



Iatǎ cǎ astǎzi rǎmân uimit.Nu credeam niciodatǎ cǎ în zborul tǎu spre tǎrâmul propriului tǎu destin poți sǎ faci aşa ceva.Nu te credeam în stare sǎ te prǎbuşeşti.Pentru o clipǎ zborul tǎu era atât de precis,încât nu credeam cǎ este posibil aşa ceva.

Tu,atât de puternicǎ,încât poți cuceri pe oricine doar printr-un singur zâmbet.Tu te pricepi la toate...Eşti perfectǎ.Fiecare om are propriul lui scop în viațǎ.Sunt oare singurul nebun care circulǎ pe contrasensul autostrǎzii vieții?Sau acesta este sensul correct?

Nu ştiu ce sǎ fac,deoarece ştiu foarte bine cum stau lucrurile,şi mai mult de atât,ştiu cǎ nu trebuie sǎ te rǎnesc,trebuie sǎ greşesc.

Este cred cea mai greşitǎ alegere pe care o pot lua,dar în acelaşi timp,este singura care te poate proteja.Te iubesc,dar,de acum încolo,nu voi mai avea voie sǎ pronunț aceste cuvinte…
Îmi doresc sǎ rǎmân surd,mut şi orb.Îmi doresc sǎ încetez,

deoarece,nu trebuie sǎ continui în felul acesta.Cred,cǎ ar fi mai bine,

dacǎ nu aş mai avea puterea de a te vedea,de a te privi insistent,de a rǎmâne rǎtǎcit în ochii tǎi.Poate,cǎ esse mai bine sǎ rǎmân mut,sǎ nu mai pot vorbi,sǎ nu mai pot scrie..

Buzele tale…Sunt atât de fragede.Nu le pot sǎruta,deşi îmi doresc foarte mult acest lucru.Vreau sǎ te sǎrut,dar oare cum ai reacționa?Poate cǎ ai fugi,dar nu asta conteazǎ.Te-aş rǎni.ai suferi.

Sunt umbra ta...Poate singura umbra care încearcǎ sǎ îmbrǎțişeze trupul tǎu,care încearcǎ sǎ se înalțe de pe asfalltul pe care tocmai ai pǎşit.Doresc sǎ zbor,dar este cu neputințǎ...

~A şaisprezecea parte~



Lume,acest univers prezent într-o singurǎ persoanǎ,unde toate drumurile mǎ aduc numai lângǎ tine,indiferent dacǎ doresc sǎ mǎ aproprii sau sǎ mǎ depǎrtez de tine.Toate visurile sunt despre tine.

Uneori,îmi doresc sǎ rǎmân orb,deoarece atunci aş fi convins cǎ nu voi mai putea niciodatǎ…Doresc sǎ te vǎd mereu,dar nu este soluția pe care trebuie sǎ o iau.Imagina ta,de femeia mereu frumoasǎ,îmi produce numai durere,deoarece,conştientizez cǎ niciodatǎ nu voi fi lângǎ tine.Uneori,îmi doresc sǎ rǎmân surd,dar oare,atunci îți voi mai auzi glasul?Probabil cǎ nu,dar nu te voi uita. Dacǎ,cine ştie,voi muri,vei fi în siguranțǎ.

În sangele meu existǎ acel instinct.Buzele tale trezesc amintiri de neuitat.Le vreau,deşi ştiu cǎ nu voi reuşi niciodatǎ sǎ le ating.Nu ştiu ce este mai bine,dar ştiu cǎ prezența mea lângǎ tine nu este posibilǎ.

~A şaptesprezecea parte~



Da,eram acolo,în clasǎ.Era în jurul orei 9,sau poate 10.Sau cine ştie ce orǎ,dar eram acolo,lângǎ ea.Poate era o iluzie,un vis,dar dacǎ era adevǎrat?Dacǎ totul mergea pentru prima datǎ atât de bine?Posibil...Vis sau realitate,nu conta,orice ar fi fost,eram bucuros.
Zâmbeai...Erai fericitǎ,nu ştiu exact din ce motiv.Totul mergea chiar bine.Eram lângǎ tine,nu-mi era frig,deoarece tu-mi încǎlzeai sufletul.Îmi era foarte bine,deoarece pentru prima datǎ soarele rǎsǎrise.Ochii tǎi emanau din nou acea cǎldurǎ de care aveam nevoie.Nu mai era timp,şi nici spațiu.Nu mai erau oameni în jurul nostru,erai doar tu..Doar tu,şi cu mine.Pentru totdeauna,sau doar pentru o clipǎǎ,împreunǎ!
Of,erai tu,zeitatea mea,DIVIANA...Erai atât de frumoasǎ,atât de minunatǎ.Erai tu,cea care ai fost mereu!Nu mai eram orb,puteam vedea din nou,strǎlucirea ochilor tǎi.Nu mai eram surd,deoarece auzeam din nou glasul tǎu amețitor.Doresc sǎ te sǎrut,deşi ştiu:este cu neputințǎ.Mǎ aproprii de tine.Pǎrul tǎu tremurǎ,dansând în continuare acelaşi dans amețitor.Fierbinte şi totuşi rece.Dar totuşi,

mǎcar obrajii.Dǎ-mi voie sǎ ating obrajii tǎi…Doresc sǎ te sǎrut.Oare ce mi-ai face dacǎ te-aş sǎruta?Probabil,cǎ în cel mai rǎu caz m-aş alege cu o palmǎ.Un preț prea mic,pentru o fericire atât de mare..
Şi totuşi,de ce mǎ tem?De douǎ lucruri,foarte importante.Primul:nu doresc sǎ-ți produc nefericire,nu vreau sǎ fi supǎratǎ pe mine.Vreau sǎ zâmbeşti.Al doilea:nu vreau sǎ te sǎrut cu forța.Nu vreau sǎ te forțez,nu vreau sǎ profanez ceea ce-mi este cel mai drag în aceastǎa lume.Sǎrutul,eterna flacǎrǎ a iubirii,trebuie aprinsǎ de amândoi.

Eram în clasǎ,înconjurat de câțva colegi,probabil era pauzǎ.

Dar,în acelaşi timp,eram,doar noi doi,într-un loc necunoscut.Te-am privit în ochii.Desigur,trebuia sǎ am grijǎ.Dar era atât de greu sǎ mǎ controlez.Te doream,şi încǎ te doresc.Of,cât te mai pot iubi.Nu am iubit niciodatǎ atât de mult,poate cǎ de aceea nu ştiu ce sǎ fac.

Eşti tot ceea ce-mi doresc în aceastǎ lume,poate cǎ eşti întreaga mea lume.O singurǎ persoanǎ care,pentru a o cunoaşte,înțelege şi iubi,trebuie mai întâi sǎ cunoşti întreaga lume.Trebuie sǎ înfrunți galaxii,trebuie sǎ înfrunți tot,pentru cǎ este unica soluție!
Un singur sǎrut,o singurǎ mângâiere!Atâta îmi doresc.Şi totuşi,ştiu cǎ voi reuşi,nu voi renunța,pentru cǎ visul se va îndeplini.Te iubesc!

~A optsprezecea parte~



Oare de ce m-am îndrǎgostit de tine?De ce nu pot renunța?De ce te iubesc,atunci când tu nu ai aceleaşi sentimente?Cred cǎ te iubesc datoritǎ faptului cǎ iubirea este țelul meu în viațǎ,iar tu eşti singura ființǎ,pe care o pot iubi,singura care meritǎ iubitǎ,deoarece eşti specialǎ..
Trebuie sǎ am rǎbdare,tu,Diviana,într-o zi iubirea ta se va naşte,se va înǎlța deasupra tutuor.Atunci ne vom întâlni cu adevǎrat,ne vom îmbrǎțişa pentru totdeauna.
Şi totuşi,momentan îți produc numai rǎni.Eu sunt acela care te rǎneşte,iar într-o zi,când voi explora frumusețea ta sufleteascǎ,când te voi mângâia,voi descoperi aceste cicatrici.Atunci acel fior va strǎbate întreg trupul.Atunci voi constata cǎ eu nu sunt cel potrivit pentru tine..
Te iubesc,regret şi nu regret acest lucru.Lângǎ tine mǎ simt extraordinar,dar fiecare secundǎ pe care o petrec departe de tine este chinuitoare.Este aşa de greu.În fiecare zi doresc sǎ te întreb dacǎ îmi poți acorda mǎcar o şansǎ.Nu reuşesc niciodatǎ,aşa cǎ încerc sǎ te ating,mângâi,ori de câte ori am ocazia.Doresc sǎ te sǎrut pe obrajii,în speranța cǎ nu te voi otrǎvi prea mult.Doresc sǎ te iau de mânǎ,dar nu reuşesc...Mǎ tem,mǎ tem,de un singur lucru:eu te pot face nefericitǎ.Iubirea mea este pentru tine un chin...
Te privesc,iar tu,regina inimii mele,zeița aceste lumi,prințesa a tot ce am cunoscut în aceastǎ viațǎ,nu eşti de acord.

Acest val inundǎ orice linişte,orice moment magic pe care-l petrec atunci când privesc strǎlucirea ochilor tǎi.Totul se cutremura.

În acele momente,nu mai pot face mare lucru..Iubirea pentru mine capǎtǎ un alt sens...
Nu,iubirea nu vindecǎ,nu te face fericit.Iubirea nu este forța care te ridicǎ,care te face nemuritor.Iubirea nu este ceea ce-ți doreşti sǎ gǎseşti,iubirea este complet altceva.Este acel sentiment care îți aratǎ cǎ eşti incapabil,cǎ ai mii de defecte,cǎ eşti muritor.

Iubirea îți aratǎ cǎ nu poți zbura,îți aratǎ cǎ nu eşti ceea ce credeai cǎ eşti…Iubirea este un lung şir de experiențe,la capǎtul cǎrora,dacǎ nu reuşeşti sǎ le treci,vei întâlni numai nefericire.Iubirea îți aratǎ cǎ libertatea ta nu a existat niciodatǎ,deoarece depinzi de persoana pe care o iubeşti.Din momentul când eşti cuprins de iubire,doreşti sǎ te schimbi,sǎ devii mai bun,deşi ştii cǎ este cu neputințǎ...
Tu eşti iubire,iubire sacrǎ de care eu am nevoie.Viața mea este dependentǎ de tine,accept orice preț,deoarece tu eşti țelul meu,visul vieții mele eterne.În sfârşit,te îmbrǎțişez,te sǎrut,iubirea mea te înconjoarǎ,chiar dacǎ este doar un vis…

~A nouǎsprezecea parte~

Noapte bunǎ...Îmi pare rǎu,dar mai ales foarte bine cǎ am murit otrǎvit dintr-o singurǎ înghițiturǎ.M-am înecat în oceanul iubirii,în cǎutarea unui singur strop.Adio,poate cǎ nu mǎ vei mai vedea niciodatǎ,deşi eu voi fi mereu lângǎ tine.Te voi proteja mereu,dar trebuie sǎ mǎ îndepǎrtez...



Eşti şi cu siguranțǎ vei fi singura ființǎ careia îi pot dǎrui iubirea eternǎ,singurul aer pe care-l pot respira.Eram,şi încǎ sunt,îndrǎgostit de tine.Nu am renunțat,şi nu voi renunța vreodatǎ.Dar,pentru a te cunoaşte,trebuie sǎ cunosc un univers exterior,nelimitat,în care existǎm amândoi...Da,trebuie sǎ cunosc binele,dar mai ales rǎul!Sǎ pǎtrund în luminǎ,dar sǎ trǎiesc şi în intuneric.Sǎ iubesc,dar mai ales sǎ urǎsc.Pentru cǎ numai dupa aceea voi reuşi sǎ te iubesc cu adevǎrat...Numai atunci îmi voi da seama cǎ noi vom exista împreunǎ pentru întreaga viațǎ.Dragostea noastrǎ este atât de puternicǎ!



Eu plec acum pe un alt drum…O altǎ stea îmi lumineazǎ drumul,dar oriunde voi ajunge,voi povesti întregii lumi despre tine.



A fost odatǎ ca niciodatǎ,cǎ de n-ar fi fost,nu aş fi povestit niciodatǎ.

Numele ei era Diana,cea mai frumoasǎ ființǎ,cea mai strǎlucitoare stea.A apǎrut ca-ntr-un vis,şi totul a devenit minunat.Asta e iubirea.

Iubirea mult cǎutatǎ.Acum se aflǎ în sufletul meu,în inima mea



Mulțumesc pentru faptul cǎ exişti.Mulțumesc ochilor tǎi pentru cǎ mi-au dat prilejul de a-i privi neîncetat.Mulțumesc iubirii,fǎrǎ ea nu aş fi putut trǎi nici mǎcar pentru o clipǎ.Mulâumesc timpului pentru cǎ nu a ucis aceste sentimente.Mulțumesc întregii lumii,care poartǎ numele tǎu în sufletul meu.



*Iatǎ,o poveste realǎ,din viața mea.Am iubit multe persone,dar prima iubire nu se uitǎ niciodatǎ…