Dragǎ Diana-cu infiniǎa admirație

Dragǎ Diana-cu infiniǎa admirație

Îți scriu aceste rânduri pentru ați mulțumi.Alǎturi de tine,soarele a strǎlucit cu adevǎrat.Te-am vǎzut penrtu prima datǎ,şi am ştiut cǎ eşti o persoanǎ specialǎ.În ochii tǎi am reuşit sǎ redescopǎr acei ochii minunați,
ce penduleazǎ între viațǎ şi moarte.În ochii tǎi am gǎsit culoarea de foc a dragostei,a prieteniei,dar şi cealaltǎ parte.Erau identici cu cei a iubitei mele.Erau foc şi gheațǎ.Atât de speciali.M-am apropriat cu puținǎ teamǎ,
şi îmi doream atât de mult sǎ-ți vorbesc.Zâmbeai…Zâmbetul tǎu era atât de special.Fericirea ta mǎ fǎcea şi pe mine fericit.Mulțumeam tuturor zeilor pentru faptul cǎ te-am întâlnit.Ai pǎtruns din prima clipǎ în inima mea,în acel loc unde nu ajung prea mulți.Au fost 3 zile de neuitat,unde am fost alǎturi şi ne-am împrietenitCu siguranțǎ cǎ destinul ne va aduce din nou unul lângǎ altul.E imposibil sǎ nu ne reîntâlnim vreodata..
Prin aceste rânduri,doresc sǎ-ți mǎrturisesc cǎ m-am simțit atât de bine în preajma ta,ai fost asemenea unei mame.Mi-ai arǎtat o lume atât de frumoasǎ.Îți mulțumesc pentru tot ce ai fǎcut,şi mai ales pentru faptul cǎ într-un fel m-ai înțeles.Frumusețea ta e izbitoarte,în ochii tǎi parcǎ am vǎzut chipul iubirii mele eterne.Am discutat pe drumul spre mântuire,
de purificare,despre diferite lucruri.Şi totul a fost aşa de minuant.Aş povesti acum mai multe,dar simt cǎ aceste întâmplǎri trebuie sǎ fie oprtite doar în inimǎ…Acolo trebuie sǎ rǎsune întreaga amintire..
Te rog sǎ nu te superi pe mine,şi sǎ nu mǎ uiți vreodatǎ.Atunci când ne întâlnim din nou,sǎ ne aducem aminte de acele momente minunate.Îți mǎrturisesc cǎ te consider cea mai bunǎ prietenǎ a mea,pentru cǎ mi-ai fost aproape.Dacǎ vei reuşi sǎ înțelegi semnificația acestor rânduri,îți voi fi pe vecie recunoscǎtor..
Daca te-au deranjat sau te vor deranja gândurile mele,anunțǎ-mǎ imediat,şi mǎ voi opri.Dar simt nevoia sǎ scriu aceastǎ scrisoare.Inima îmi grǎieşte,e o poruncǎ sfântǎ la care mǎ supun.Îți dǎruiesc un zâmbet,şi mâine voi încerca din nou acest lucru.Tu mi-ai dǎruit un întreg buchet de aminitiri care le pǎstrez în propria inimǎ.Pentru cǎ acolo se aflǎ soarele iubirii,şi astfel,nu se vor ofili niciodatǎ..

Iatǎ cǎ scriu din nou,aşa cum ți-am mǎrturisit,scriu fǎrǎ sǎ-mi dau seama.Literele acestea se aşeazǎ fulgerǎtor aici.La început reprezintǎ nişte enigme pentru mine,dar continui,nici eu nu ştiu de ce.Dar mǎ cam simt ciudat.Cuvintele încep sǎ devinǎ strǎine.Iubita mea e azi departe.Nu ştiu ce sǎ fac,draga mea prietenǎ,pentru a o aduce înapoi..
Prin cuvinte,îți mǎrturisesc nişte lucruri,nişte sentimente ce fac parte din sufletul meu.Nu ştiu de ce fac asta,dar parcǎ simt cǎ tu eşti cea care într-un fel mǎ poate înțelege.Am emoții,îmi este teamǎ.Dacǎ nu îți va place ce scriu?Dacǎ aceastǎ scrisoare pe care o vei citi va fi o pierdere de timp?O,Diana,lumea asta e atât de ciudatǎ.. Dar te rog sǎ nu-ți imaginezi cumva cǎ scriu aceste rânduri pentru a împǎrți durerea sufletului meu cu cineva.Pur şi simplu,când îmi amintesc de clipele prieteniei,mǎ simt mai bine.Sunt parcǎ atât de puternice,sunt cele care îmi vindecǎ rǎnile pe care iubirea le produce.Dacǎ aceste amintiri nu ar fi,dacǎ nu aş fi descoperit puterea zâmbetului tǎu,nu ştiu dacǎ mi-aş fi dorit sǎ mai trǎiesc…Dar uite,trǎiesc cu speranța cǎ voi reîntâlni vreodatǎ chipul tǎu,zâmbetul tǎu.Dar recunosc,mai am o speranțǎ:Cred cǎ în lumea asta,mai existǎ persone pentru care meritǎ sǎ trǎieşti,pentru care dragostea nu este o otravǎ..Cred cǎ lumina soarelui care va rǎsǎri mâine,mǎ va cuprinde mǎcar pentru câteva clipe..
Nu pot scrie prea multe într-o zi!Sufletul pare stors.Trebuie sǎ mǎ întâlnesc mâine cu dragostea eternitǎții mele.Şi când te gândeşti cǎ ea îmi poate decide viața,rǎmâi fǎrǎ cuvinte..